Zilele acestea toate discutiile politice in Romania se reduc la gasirea unor solutii de urgenta care sa evite intrarea Romaniei intr-un colaps economic de amploarea celui cu care se confrunta in prezent Grecia.
Aminarea sine die a reformelor necesare ale aparatului administrativ, incompetent si supradimensionat; coruptia generalizata, de la cel mai inalt nivel, la cele mai de jos; clientelismul politic atotprezent; sistemul educational demodat si corupt; moralitatea publica indoielnica; credinta crestina afisata cu emfaza, dar lipsita aproape de orice fel de implicatii in planul angajarii etice si sociale; acestea si multe altele sunt cauze ale situatiei grave in care se afla tara noastra.
Iar solutiile propuse acum de presedintie si guvern sunt, ca de obicei, formulate prea tarziu, in mod pompieristic si fara perspectiva (pentru o analiza vitriolata a acestora, cititi articolul Alinei Mungiu Pippidi, din Romania libera; chiar daca nu pot fi de acord cu toate concluziile sale, doamna Mungiu spune lucruri care trebuie rostite, dar pe care prea putini au curajul sa le rosteasca).
Unul dintre efectele imediate ale acestor masuri, luate exclusiv pe criterii economice, fara a se acorda nici un fel de atentie implicatiilor etice si sociale ale acestora – ma refer mai ales la reducerea pensiilor si a indemnizatiilor pentru mame – va fi adancirea crizei demografice fara precedent cu care se confrunta Romania. Cei care erau deja victime ale capitalismului salbatic promovat de promotorii neoliberalismului romanesc sunt din nou victimizati, in vreme ce securistii si fostii activisti de partid, de ale caror privilegii nu indrazneste nimeni sa se atinga, isi vad mai departe de afacerile lor veroase, finantate din pensii imoral de mari.
In anul 2007, Centrul de Cercetari Demografice ‘Vladimir Trebici’ din cadrul Institutului National de Cercetari Econimice al Academiei Romane a publicat un studiu intitulat ‘Declinul demografic si viitorul populatiei Romaniei‘. Documentul pledeaza pentru o politica coerenta a statului pentru reversarea trendului demografic negativ in tara noastra, care, daca continua in acelasi ritm nu va mai putea fi oprit, ceea ce ar fi o veritabila catastrofa si un atentat la adresa securitatii nationale.
In mod poate surprinzator pentru unii, o tara absolut secularizata precum Franta a reusit, prin politici inteligente si de perspectiva sa gpseasca solutii la o problema similara. Iata ce spune studiul citat, la pagina 52.
Daca ai curiozitatea de a urmari presa scrisa, radioul si televiziunea din Franta, tara in care preocuparea fata de situatia demografica a fost si a ramas o constanta, nu poti sa nu admiri interesul, limbajul corect si competent al oamenilor de presa, al oamenilor politici si chiar al opiniei publice, atunci cand se discuta situatia demografica. Nu este numai reflexul unui nivel ridicat de civilizatie spirituala. Este si rezultatul unei veritabile strategii construite si cultivate de decenii bune de scoala demografica franceza, de departe cea mai importanta din Europa. Vom aminti ca si Franta a trecut, inaintea celui de al doilea razboi mondial, printr-o criza demografica provocata de scaderea alarmanta a natalitatii. Numai ca, marele om de stat care a fost generalul Charles de Gaulle a inteles semnalele de alarma trase in mod repetat de demografii francezi si in primul rand de remarcabilul economist si demograf Alfred Sauvy, fondatorul si primul director al Institutului National de Studii Demografice, creat imediat dupa razboi. Franta are astazi o demografie sanatoasa, in primul rand prin nivelul ridicat al fertilitatii (aproape doi copii la o femeie) iar in spatele acestei realitati se afla o politica familiala complexa, extrem de bine articulata, construita in aproape cinci decenii si adaptata continuu la schimbarile pe care le cunoaste starea demografica. Aceasta politica este rezultatul unei lungi si impecabile conlucrari intre clasa politica si cercetarea demografica si din alte arii ale socialului si economicului. Trebuie insa adaugat ca un merit si o contributie incontestabile revin si presei. Analiza diverselor componente ale politicii familiale, a eficientei acestora si a multiplelor fatete ale situatiei demografice nu constituie o abordare conjuncturala, ci una constanta si competenta. Cultura demografica este indispensabila intelegerii felului in care o populatie evolueaza in timp, care sunt componentele evolutiei, prin ce mecanisme se produc schimbari structurale, ce implicatii demografice si socio-economice au aceste schimbari, raspunderea individului fata de societate, legatura dintre comportamentul demografic individual si sanatatea demografica a natiunii, legatura dintre sanatatea demografica a natiunii si binele individual, solidaritatea. Nu ar putea fi rolul cercetarii si al Comisiei Nationale de Populatie si Dezvoltare demararea unei strategii in acest sens si in Romania?
Este un subiect asupra caruia cred ca teologii si sociologii din Romania ar trebui sa se aplece cu mult mai mare seriozitate, caci in ce priveste politicienii, nu cred ca exista vreo sansa.
Sursa: Persona – Blogul lui Danut