În primul rând, înainte de toate, să ne rugăm. Să ne rugăm ca Dumnezeu să oprească răspândirea coronavirusului și să ușureze suferința celor afectați. Să ne rugăm pentru cei implicați în prima linie, ca Dumnezeu să-i protejeze și să le dea înțelepciune în decizii.
După aceea, să ajutăm. În timpul răspândirii acestei pandemii, cea mai acută nevoie, după rugăciune, este aceea de sprijin pentru cei mai neajutorați, în special persoane vârstnice sau cei cu dificultăți în a-și asigura traiul zilnic.
Apoi, să-i sunăm pe prietenii noștri, pe cei din familia extinsă, sau pe cei din biserica noastră. Se pare că pe mulți izolarea și singuratatea îi afectează mental și spiritual. Nu este greu ca în această vreme neobișnuită să sunăm pe cineva și să-l întreabăm simplu: „cum te mai simți?” În conectare cu Dumnezeu și unii cu alții anxietatea dispare!
În al patrulea rând, putem învăța câteva lucruri importante. Sunt lecții care merită învățate de noi toți din tot ce s-a întâmplat. Este acesta modul prin care Dumnezeu ne trimite niște avertismente? Eu cred că da. De asemenea, putem învăța că suntem toți în aceeași barcă, iar relațiile sunt mai importante decât lucrurile. Și mai putem învăța că lumea aceasta este defectă structural, dar cea care vine este perfectă.
În zilele de după uraganul Katrina un pastor a avut un mesaj bazat pe versetul următor: „Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului” (Geneza 6:8). Erau multe lucrurile pe care Noe nu le putea găsi din cauza potopului. Nu-și putea găsi cartierul. Nu-și putea găsi căminul. Nu-și putea găsi tihna căminului sau vecinii din josul străzii – și multe alte lucruri nu erau de găsit. Dar ceea ce a putut găsi a fost lucrul care a făcut din plin diferența. Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului, a găsit har în ochii lui Dumnezeu.
Dacă ai totul în afară de har, nu ai nimic. Dacă nu ai nimic în afară de har, ai totul…