Afirmația cea mai alarmantă, din perspectiva mea ca om al legii, făcută săptămâna trecută, a parvenit din partea dlui Iohannis.
Conform presei, dânsul afirmă „nu voi tolera să fie ținute alegeri sub semnul epidemiei”. Afirmația este dezamăgitoare, iresponsabilă și denotă inabilitatea, fie a dânsului, fie a consilierilor săi, să priceapă rostul democrației, că drepturile noastre civile sunt sacrosante chiar pe perioada pandemiei, și care e, de fapt, rolul dlui Iohannis în situații de acest gen.
În ultimele săptămâni am primit telefoane și mesaje din partea unora dintre voi care întrebau „care sunt drepturile noastre pe perioada stării de asediu?”
Încerc, pe parcursul acestei săptămâni să discut acest subiect.
Prima observație este că drepturile noastre sunt sacrosante, chiar și în perioada pandemiei. Arogarea puterii duce inevitabil la abuzuri, discriminare și decizii arbitrare. Abuzurile le cunoaștem cu toții. Oamenii sunt amendați pentru că încalcă regulile, fie ele raționale, fie arbitrare, fie în mod deliberat, fie din necesitate ori neștiință.
Mă îngrijorează în special soarta bătrânilor. Ei au suferit cel mai mult ca urmare a pandemiei. Parcă îi rușinăm și îi arătăm cu degetul. Mor cu miile în azilele de bătrâni din Occident și America de Nord, generațiile tinere îi bârfesc, alții chiar sugerează că pandemia e bună pentru că „ne scapă de bătrâni”.
În România, bătrânii sunt discriminați. Li se spune, în mod arbitrar, cât timp pot ieși din casă și când. La început două ore pe zi, iar acum 7 ore pe zi. Nu am priceput niciodată motivele care justifică această discriminare crasă la adresa părinților noștri. Mulți dintre vârstnicii României nu mai au pe nimeni pe lângă casă. Trăiesc singuri, copiii lor fiind plecați la oraș, în alt oraș ori în Europa la muncă. Trebuie să se îngrijească singuri. Să meargă, uneori cu bastonul ori cu bâta, la „magazinul universal” pentru a face cumpărături.
Imaginați-vă pe bunica ori bunicul, sprijinindu-se pe bâtă, mergând încet la alimentară și nădăjduind să ajungă acolo până când nu se termină pâinea. Cu inima cât un purice, ca nu cumva să fie opriți de dl polițist pe stradă, să fie supuși unui interogatoriu în public, să primească amendă, și să trăiască cu frica în sân că amenda, dacă o vor plăti, le va seca pensia și nu vor mai avea din ce trăi. E un sistem de abuz și arbitrar.
La fel de arbitrară și abuzivă e autoritatea acordată autorităților să oprească oamenii pe stradă să-i întrebe de unde vin și unde merg, pentru a determina dacă au încălcat sau nu legea. Dacă au actele pentru deplasare în regula. Dacă mint ori nu. Iar apoi să dea amenzi. Dacă au completat corect declarațiile deloc necesare pentru deplasarea dintr-un loc în altul. Bugetul statului va crește dacă oamenii își vor plăti amenzile.
Revin la dl Iohannis. Afirmația dânsului mă contrariază profund. Ea denotă, probabil, inabilitatea dânsului de a se conforma principiilor democrației și statului de drept. El nu are autoritatea să „tolereze” ori să nu tolereze. Autoritatea lui e să asigure aplicarea prevederilor constituționale și legislative. E inadmisibil pentru președintele României să-și aroge autoritatea să determine el dacă sau când se vor ține alegeri în România.
Dl Iohannis și clasa politică din România au avut timp suficient să pregătească desfășurarea alegerilor locale la timp, fără întârzieri. Pandemia a lovit România acum două luni. În aceste luni puteau gândi proactiv pentru a ne garanta ținerea alegerilor locale la timp. Puteau lansa o logistică pentru a permite cetățenilor să voteze prin poștă, de exemplu, dar la timp. Ca în Polonia.
Ori, la fel ca cetățenii din Wisconsin la primarele democrate, menținând regula de „social distancing / distanțarea socială”. Românii sunt la fel de responsabili ca cetățenii statului Wisconsin.
Puteau organiza alegerile prin poștă chiar pe parcursul unei săptămâni, pentru a da posibilitatea tuturor cetățenilor care vor să voteze.
Un pericol și mai serios e că dacă alegerile locale nu au loc în iunie, cei care vor rămâne în funcțiile curente după iunie vor încălca Constituția. Termenul lor va fi extins dincolo de prevederile legii și a Constituției, iar termenul celor ce vor veni după ei va fi scurtat, pentru a reseta ceasul alegerilor locale.
Aceste iregularități sunt periculoase și pentru că stabilesc un precedent la fel de periculos.
În final, vă invit să vă imaginați următorul scenariu politic.
Imaginați-vă că dl Trump face aceste afirmații în SUA: „Nu voi tolera organizarea alegerilor prezidențiale în noiembrie sub semnul pandemiei”. Fără îndoială, ar fi numit „fascist”, „dictator”, i s-ar cere demiterea, Congresul ar demara, din nou, procedurile constituționale de demitere forțată, ori Curtea Constituțională ar trebui să intervină.
De ce, întreb, ne jucăm atât de ușor cu democrația în România? Stabilitatea și tăria unei democrații se dovedesc exact în vremuri ca acestea.
Peter Costea,
avocat și președintele Alianței Familiilor din România