Pandemia constrânge statul providențial să intre în datorii. Cine, însă, va plăti aceste sume enorme, la cifrele de mii de miliarde de euro și dolari? Ce facem când trezoreria statului se va goli? Dacă împrumutăm bani, cine va plăti datoriile?
Articole din presa mondială sugerează ca va lua 10 ani de activitate economică susținută pentru a ne reveni din declinul economic cauzat de COVID-19 și pentru a plăti datoriile în care am intrat pentru a supraviețui pandemiei. Ne vor crește impozitele?
Tentația de a transforma statul secular în „stat providențial” e reală. Majoritatea dintre noi acceptăm această relație între noi și stat. Cu toate acestea, îngrijorarea unui număr în creștere de cetățeni este că în timp ce statul providențial își întărește autoritatea asupra noastră, în numele protecției și al siguranței, drepturile noastre civile suferă. Ne preocupă termoscanarele, vaccinările obligatorii, tracking-ul, invadarea vieții private și restricțiile de toate felurile.
Un exemplu nefericit în acest sens este starea de alertă din România. Începând de luni suntem obligați / constrânși să purtăm măști în spațiul public; nu ni se permite să circulăm între localități decât cu acordul autorităților și în urma declarațiilor pe propria răspundere; nu putem ieși în spațiul public în grupuri mai mari de trei persoane; nu putem avea întruniri etc.
În plus, alegerile democratice au suferit. Suntem atenționați că nu ne vom exercita dreptul de a fi aleși și de a alege atât timp cât pandemia bântuie. Cine, însă, e arbitrul imparțial care va decide când se va istovi pandemia?
O întrebare legitimă e de unde și cine acorda statului autoritatea să impună aceste restricții pe noi? Avem motive să fim îngrijorați că aceste măsuri nu vor fi tranzitorii, ci, cel puțin într-o oarecare măsură, ele vor deveni restricții permanente? Avem motive să fim îngrijorați că statul providențial se va transforma în stat autoritar?
Aceste gânduri sunt legitime și îngrijorează pe milioane de cetățeni ai României. Mă îngrijorează și pe mine. Iar ceea ce îi îngrijorează pe cei din România îi îngrijorează și pe cei din afara României. Iar, dacă în România reacția românilor a fost mai timidă, în alte țări occidentale reacția cetățenilor a fost mai agresivă la adresa statului.
Să privim la Statele Unite pentru un moment. Ce observăm acolo ni se pare ireal. Americani înarmați până în dinți ies în spațiul public, ocupă legislaturile unor state (Michigan, de exemplu), își deschid firmele pentru a nu da faliment chiar dacă contravin regulilor impuse de autorități, ies la plajă, demonstrează în spațiul public și în unison atenționează autoritățile că și în vreme de pandemie ei sunt șefi la ei în țară, nu poliția, nici autoritățile și nici politicienii. Aici remarc și includ și acțiunea curajoasă a bisericilor neoprotestante române din Chicago pentru a deschide bisericile.
O situație similară se întâlnește și în Germania, unde oameni de bună credință ies în stradă exprimându-și teama că autoritățile folosesc pandemia pentru a impune restricții și un sistem autoritar.
Presa și „progresiștii” îi atacă pe cei care gândesc ca noi și pe cei care ies în stradă în America ori Germania. Sunt numiți extremiști, aplicându-le eticheta favorită de „populiști”.
În opinia mea, însă, e vremea să ne trezim și să fim vigilenți.
Vă recomand să vizitați pagina de Facebook recent lansată a mișcării Alianța Renașterea Națională și să o urmăriți prin click pe like și share: fb.com/AliantaRenastereaNationala
Peter Costea,
avocat și președintele Alianței Familiilor din România