Domnule Preşedinte
De câteva zile mă tot gândesc să vă scriu, dar îmi este greu să-mi aleg cuvintele. Aş vrea să vă pot adresa un mesaj plăcut, dar vreau să fie şi sincer. M-aş bucura mult să vă pot spune că apreciez ceea ce aţi făcut şi faceţi pentru poporul român, dar nu vreau să mint. Realitatea sufletească îmi este alta. În timp ce mă încred în Dumnezeu şi sunt convins că nimic nu se întâmplă fără voia Sa, nu pot să nu fiu deranjat de atitudinea dumneavoastră faţă de această naţiune şi în mod special faţă de credincioşii acestei țări. Am încercat în mai multe ocazii să vă atragem atenţia că în România sunt destul de mulţi creştini care doresc să se închine lui Dumnezeu împreună în lăcașele de cult. Acesta nu este un moft al nostru, ci vine dintr-o convingere biblică. Aşa înţelegem noi învăţătura Sfintelor Scripturi şi relaţia corectă cu Dumnezeu. (Dacă aţi fi dorit să cunoaşteţi realitatea aceasta vă puteaţi consulta măcar cu Secretariatul de Stat pentru culte.) Vă spuneam, destul de clar zic eu, că pentru noi sănătatea sufletească este mai importantă decât cea trupească. Că relaţia noastră cu Dumnezeu determină toate celelalte relaţii şi că doar în felul acesta putem fi aşa cum ne dorim: familişti şi cetăţeni buni. Nu-mi amintesc să vă fi cerut vreodată să ne înţelegeţi sau să credeţi ca noi. Fiecare este liber să creadă sau nu şi să îşi exprime credinţa cum consideră că este mai bine. Nu v-am cerut să propuneţi sau să acceptaţi închinarea noastră în condiţii care ne pot periclita sănătatea. V-am cerut în schimb să nu puneţi sufletul nostru pe ultimul loc. Dacă aţi fi vrut să discutaţi cu noi, v-am fi explicat că există mai multe metode pentru o închinare publică în condiţii de siguranţă. Răspunsul dumneavoastră a fost însă evident şi previzibil. Aţi ţinut să ne demonstrați în continuare că ne puteţi trata ca şi cum nu am exista sau că nu suntem importanţi. Ba mai mult, aţi ţinut să faceţi şi precizarea că cei ce nu sunt „precauţi” ca dumneavoastră sunt „proşti”. Nu sunt surprins. Mă aşteptam să procedaţi în modul acesta, dar, cu respect, vă spun încă o dată că nu este bine. Dacă veţi răsfoi puţin Biblia şi istoria veţi constata că cei care s-au împotrivit lui Dumnezeu şi Bisericii Lui, indiferent pe cine luăm în discuţie, nu au fost avantajaţi. Nu vă lăsaţi convins că veţi fi o excepţie!
Ce îmi doresc? Nimic nou şi nimic ilegal. Îmi doresc să fiţi Preşedintele tuturor cetăţenilor ţării, să faceţi ce vă cere Constituţia şi nu mai insistaţi pe ideea menţinerii stării de alertă şi pe o izolare absurdă. Lăsaţi credincioşii să se închine potrivit propriilor convingeri, aşa cum le permite Constituţia ţării, Legea cultelor şi Statutul cultului din care fac parte. Cei care vor constata că nu pot împlini condiţiile logice, medicale şi de bun simţ, fiţi sigur că nu vor intra în biserici. În perioada aceasta credincioşii au demonstrat, încă o dată, că sunt maturi, PRECAUŢI, responsabili, dar şi ÎNCREZĂTORI în Dumnezeu.
Ştiu că vă este greu să credeţi, dar aşa cum ne învaţă Biblia continuăm să ne rugăm pentru dumneavoastră. Sperăm ca într-o zi, cât mai curând, să înţelegeţi mai bine specificul naţiunii în care trăiţi şi să încercaţi să lăsaţi în urma dumneavoastră ceva frumos. România este o ţară minunată şi poate fi o naţiune binecuvântată. Încercaţi să nu o sabotaţi, ci să o ajutaţi!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Dumnezeu să binecuvânteze întreaga naţiune!
Viorel Iuga, Preşedintele Cultului Baptist din România