Înainte de a deveni valori politice ori „europene”, ele au fost (și rămân) valori creștine. De aceea trebuie să le apărăm. Creștinii au devizat și pus în aplicare democrația modernă și statul de drept.
În consecință, lor trebuie să le pese de acțiunile instituțiilor seculare care știrbesc democrația și autoritatea legii. Să fie preocupați de orice acțiune care atentează la demnitatea democrației și supremația cetățenilor în raport cu autoritățile și instituțiile civile.
La început am fost noi, cetățenii, nu invers. Noi am dat și dăm statului legitimitate și autoritate politică, nu invers. O facem prin vot. Vot liber. Vot universal. Acordăm statului autoritate cu scopul de a ne apăra interesele ca cetățeni liberi, înzestrați de Creator cu demnitate și libertate. Nu o acordăm de dragul de a fi stăpâniți de un Leviatan (pentru a folosi termenul lui Thomas Hobbes) cu putere absolută asupra noastră, și care să ne poată strivi pe noi și libertățile noastre după plac. Ori să ne acorde drepturi cu țârâita, să deroge de la drepturile fundamentale cum vrea și cât vrea și să ni le aservească intereselor lui.
Orice acțiune care subminează valoarea supremă politică în societatea civil–democratică, libertatea și domnia legii, trebuie respinsă. Creștinii trebuie să rămână în primele rânduri ale luptei pentru libertate, democrație și integritate politică.
Puțini în România (și nu numai) știu (ori ar fi interesați să știe) că democrația modernă și respectul față de lege sunt valori fundamentale creștine. Ele au apărut după Revoluția Protestantă din Secolul XVI, când intelectuali și filosofi creștini erau preocupați de construcția unei societăți civile care să respecte libertățile fundamentale, libertatea de conștiință și un sistem politic incoruptibil.
Creștinii au dat omenirii ceea ce filosofii au numit „contractul social”, conform căruia statul și autoritățile politice dețin puterea politică cu consimțământul cetățenilor.
Anul trecut a fost publicată o carte excelentă privind acest subiect pe care vi-o recomand: Paul De Hart, Social Contract in the Ruins? [Link]
(Apropo, Jean Jaques Rousseau a deturnat și denaturat noțiunea creștină a contractului social, care, în forma lui denaturată, stă la baza secularismului modern corupt, înclinat spre totalitarism și mizerie morală).
Secularismul nu a inventat democrația modernă, nici statul de drept, nici drepturile civile. Noi, creștinii, am făcut-o. Seculariamul a deturnat aceste practici, le-a ajustat și le-a aservit intereselor statului secular. În consecință, creștinii trebuie să fie triști, perturbați, îngrijorați și neliniștiți atunci când statul secular și instituțiile seculare știrbesc demnitatea democrației în societatea civilă.
Nimeni din România nu ar trebui să se bucure de decizia CCR de ieri care suprimă libertatea de a alege a 40% din electoratul țării. 40% dintre cetățenii cu drept de vot care deja au confirmat în sondaje de opinie că vor să-l voteze pe candidatul interzis.
Candidatul interzis nu putea fi o mai mare amenințare pentru democrația română decât cei 10 politicieni din BEC și CCR care au votat pentru suprimarea alegerilor libere în România.
Presa progresistă și unii intelectuali de stânga au lăudat decizia CCR. Asta s-a dovedit a fi lecție la rece pentru creștini și conservatori. Cetățenii cei mai atașați de libertate, democrație și respect față de lege și statul de drept sunt conservatorii.
Progresiștii pretind să pledeze pentru democrație, dar o fac doar de pe vârful buzelor. Progresiștii, formați după chipul și asemănarea lui Marx, cred și promovează „lupta de clasă”, adică eliminarea opoziției.
Democrația „progresistă” (sau „liberală” cum o numesc ei), urmărește strivirea opoziției conservatoare prin mijloace legale. Adevărații campioni ai democrației, peste tot în lume, suntem noi, creștinii și conservatorii. Ne pasă.
România trebuie să aleagă. Tot ce am clădit în 35 de ani de libertate s-a dus pe apa sâmbetei. Trebuie să ne întrebăm dacă ne dorim în România principii absolute de la care nu se permit derogări. Principiile acestea sunt democrația, drepturile fundamentale și statul de drept. Trebuie să decidem dacă ne dorim o ierarhie a valorilor politice, în vârful căreia să stea democrația și domnia legii.
Altfel, ceea ce s-a întâmplat în decembrie și la începutul săptămânii va rămâne un cancer politic permanent în politica României.