Semnele nu pot înṣela: ele spun cặ agonia s-a sfârṣit, în curând lumea veche nu va mai fi decât o amintire, Occidentul a intrat in post-democraṭie – stadiul ultim al unei lungi suferinṭe numitặ istorie. Fiara care (re)vine la viaṭặ sub ochii noṣtri este una plặsmuitặ din aliajul ideologic nazi-comunist.
Recent, dicṭionarul ororilor timpurilor moderne s-a îmbogặṭit cu un nou cuvânt. DupaGestapo, nazi, holocaust, Gulag si NKVD, iatặ cặ a venit vremea sặ învặṭặm sặ spunem si bar-ne-ver-net. Limba care ne-a dặruit acest ultim sinonim pentru atrocitate este cea vorbitặ în ṭara cunoscutặ pânặ nu demult ca cea a lui Grieg si Ibsen, înainte sa devinặ ceea ce este astặzi, adicặ patria lui Breivik ṣi a Barnevernetului.
Ca român am aflat de acest nume doar de curând, dupặ ce fặlcile sinistrului Leviatan scandinav au hặpặit destinul unei familii româno-norvegiene deṣi, dupặ cum se ṣtie acum, agenṭia statului norvegian este de multặ vreme în centrul unui scandal internaṭional ce se întinde din India pânặ în Nigeria, ṣi din Cehia pânặ in Rusia.
Acuzaṭiile grele aduse de preṣedintele ceh care nu ezitặ sặ numeascặ Barnevernet – Gestapo ṣi acṭiunile guvernului din India care a mers pânặ acolo încât sặ loveascặ în interesele economice ale Norvegiei vorbesc despre gravitatea extremặ a celor petrecute.
Încadratặ de poliṭie, justiṭie, presặ ṣi politicieni, agenṭia Barnevernet practicặ un gangsterism de stat dupa un modus operandi tipic organizaṭiilor criminale. Aceastặ agenṭie a reuṣit performanṭa de a provoca apariṭia unui fenomen cumplit: suicidul la copiii sub 7 ani. Imaginea celor patru politiṣti veniṭi sặ-l aresteze pe bebeluṣul Ezechiel în vârstặ de trei luni exprimặ cum nu se poate mai bine raportul de forṭe actual dintre statul norvegian ṣi cetặṭean. Abuzuri de neimaginat au loc sub ochii unei lumi în parte ṣocate, în parte incredule, învặṭate sặ creadặ cặ barbari cresc doar în Orient. Din 1992, zeci de mii de copiii devin proprietatea statului prin Barnevernet (peste 10 000 numai anul trecut!), dupặ o ideologie de inspiraṭie nazistặ care a supravieṭuit ṣi în Germania pânặ astặzi (de laHitlerjugend-ul nazist pâna la Jugendamt-ul din zilele noastre) indiferent de culoarea politicặ declaratặ a guvernelor care au deṭinut putere. Acesta este statul cặruia numeroṣiquislingi dâmboviṭeni foarte vocali ṣi intens mediatizaṭi ne îndeamnặ sặ-i acordặm în continuare încrederea noastrặ.
Mulṭi se mirặ cu voce tare, unii candid, iar alṭii de-a dreptul ipocrit, întrebându-se cum de a fost posibil sặ aparặ un astfel de monstru în paradisul din Scandinavia. Dar cum este posibil ca nici mặcar acum sặ nu înṭelegem cặ aceastặ idilicặ Norvegie a imaginarului nostru nu existặ!
Numeroase sunt ṣi vocile care au denunṭat interesele financiare oculte care sunt la mijloc pentru cặ Barnevernet este ṣi o afacere de sute de milioane, dar numai în subsidiar, sumele colosale care se învârt în acest circuit al groazei dovedesc tocmai greutatea acestei misiuni pentru autorii din umbrặ ai proiectului.
Dupặ o reṭetặ binecunoscutặ tuturor regimurilor totalitare, funcṭionarea sistemului este asiguratặ prin profituri substanṭiale pentru toṭi cei implicaṭi. Zelul agenṭilor instituṭiei este stimulat prin câṣtiguri obscen de mari. Statul oferặ recompense consistente pentru turnặtori, sume cu multe zerouri pentru executanṭii direcṭi ṣi complici : asistenṭi sociali, psihologi, avocaṭi.
Ipoteza Barnevernetstein nu are nici cel mai mic suport – cine mai poate crede acum cặ este vorba de un mutant ori de un experiment scặpat de sub control? Este suficient sặ privim cum toate celelalte instituṭii ale statului fac zid astặzi în jurul caracatiṭei ale cặrei operaṭiuni sunt secretizate pentru a înṭelege cặ Barnevernet nu este abuziv în mod circumstanṭial, ci congenital – el a fost creat sặ fie abuziv – cuvântul abuz stặ scris în genele sale legal. Cruzimea cu care sunt trataṭi copiii – fiinṭele cele mai inocente ṣi mai vulnerabile ale societặtii, ṣi suferinṭele groaznice pe care le îndurặ sunt atât de flagrante, încât a le nega ori a le justifica ṭine de domeniul patologicului.
Ca sặ înṭelegem, trebuie sặ derulặm puṭin firul relaṭiei cauzale pentru cặ înainte de Barnevernet a existat ideologia Barnevernet aṣa cum înainte de Gestapo a fost Mein Kampf ṣi dupặ cum înainte de NKVD a existat Das Kommunistische Manifest.
Citeste continuarea pe www.culturavietii.ro