Iosif Ton

Crezul lui Iosif Ton – Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi (5)

Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi – Serie de articole despre crezul lui Iosif Ton

Dumnezeu si-a facut un Autoportret in Exod 34:6-7. Ca sa-L intelegem in profunzime, trebuie sa-L vedem in contextul larg al evenimentelor de la Sinai. In Exod 20-23 avem textul pe baza caruia se incheie Legamantul de la Sinai (”Cartea legamantului” sau textul contractului de asociere dintre Dumnezeu si poporul Sau). In textul Legamantului, Dumnezeu Se descrie pe Sine ca fiind ”gelos”, ceea ce inseamna ca El pretinde ca poporul Lui sa fie numai al Lui. Tot acolo, Dumnezeu se leaga prin Legamant sa pedepseasca nelegiuirea cu foarte mare asprime (Exod 20:5).

Poporul I-a promis credinciosie lui Dumnezeu, dar de indata ce Moise s-a dus pe munte si a intarziat cam mult acolo, ei si-au facut un vitel de aur si i s-au inchinat, zicand: ”Israele, iata dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului” (Exod 32:4).

Aceasta era faradelege, era razvratire si era pacat. Era ceva care, conform Legamantului, trebuia pedepsit cu moartea. Era normal atunci ca Dumnezeu sa-i spuna lui Moise ca va ucide intregul popor si ca din Moise va incepe un alt popor. Moise, insa, mijloceste cu pasiune pentru ca Dumnezeu sa crute poporul. Aici, bagati bine de seama: Dumnezeu era obligat prin Legamant sa-i pedepseasca pentru tradarea lor. Cand Moise Ii cere sa nu-i pedepseasca,el de fapt ii cere lui Dumnezeu sa-Si calce cuvantul dat. Si daca Dumnezeu nu-i pedepseste, inseamna ca in El nu este ”adevar”, ci este minciuna! Iata de ce, abia dupa ce Dumnezeu ii spune lui Moise ca nu va nimici poporul, Moise isi pune intrebarea referitoare la caracterul lui Dumnezeu: ”Arata-mi caile Tale”, idiom ebraic care trebuie tradus: ”Arata-mi ce fel de Persoana esti, ce caracter ai.”

Moise vede ca Dumnezeu este prins intr-o dilema: Daca este bun si iarta poporul, El nu este ”emet” (adevar), adica nu are adevar in El. Iar daca ucide poporul, arata ca in El nu este bunatate! Este semnificativ faptul ca Dumnezeu ii da lui Moise un raspuns preliminar in cuvintele: ”Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea/bunatatea Mea, care este slava Mea” (v. 19 si 22). El foloseste aici cuvantul tob (sau tov), care inseamna atat bunatate cat si frumusete. Dumnezeu stia ca in mintea lui Moise intrebarea cea mai profunda era despre bunatatea Lui si de aceea anticipeaza ca va face sta treaca pe dinaintea lui toata bunatatea Lui.

Cand Moise urca din nou pe Munte, Dumnezeu i se descrie in mod solemn:

”Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri (generatii) de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, ci pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor, pana la al treilea si al patrulea neam (generatie)” Exod 34:6-7).

Textul acesta ne pune o serie intreaga de probleme de traducere si numai cand intelegem cuvintele cheie, dandu-le o traducere adecvata, vom ajunge sa vedem frumusetea si profunzimea caracterului lui Dumnezeu.

Cuvantul cheie este cel tradus prin ”bunatate”, care este alt cuvant decat tob, folosit in capitolul precedent. Cuvantul este hesed, si toti traducatorii se lupta sa-i gaseasca cel mai potrivit echivalent. Astfel, intr-o traducere engleza el este redat prin steadfast love (dragoste statornica), in alta se creeaza un cuvant nou: lovingkindness (bunatate iubitoare). Gandind ca un profesor de limba romana, cuvantul vechi romanesc care mi-a venit in minte este marinimie, care cuprinde in sine notiunile de bunavointa, intelegere, bunatate, generozitate (DEX mai adauga o explicatie mai larga: a sacrifica interesul personal in favoarea celuilalt). Avand insa in vedere faptul ca acest cuvant nu este cunoscut de generatia mai tanara (am constatat acest lucru prin sondaje), am decis sa traduc hesed prin bunatate generoasa.

Al doilea cuvant cheie este cel tradus de Cornilescu prin ”credinciosie”. Cuvantul ebraic este emet si el inseamna ”adevar”. Cuvantul se refera la a spune adevarul, si apoi la a-ti tine cuvantul dat. Daca nu-ti tii cuvantul inseamna ca minti, adica in tine nu este adevar, ci este minciuna. Avand in vedere aceste conotatii ale cuvantului emet, cei mai multi traducatori biblici aleg sa-l traduca prin ”credinciosie.” Sunt de acord cu aceasta traducere, dar noi trebuie sa retinem aceasta pereche: hesed si emet, literal ”bunatate si adevar” si sa stim ca in Bibliile noastre este tradusa de regula prin ”bunatate si credinciosie”. Perechea aceasta apare in Biblie de peste o suta de ori! Este unul dintre cele mai importante concepte biblice. Pe masura ce vom inainta in studiul nostru ii vom vedea importanta, nu numai teoretic, ci practic pentru fiecare dintre noi.

In original cuvantul hesed se repeta, dar a doua oara Cornilescu il traduce prin ”dragoste”: ”Isi tine dragostea…” Noi trebuie sa stim ca in original este ”Isi tine bunatatea…”

Un cuvant de cea mai mare importanta este cel tradus de Cornilescu prin ”iarta”. In ebraica, cuvantul este ”poarta”. Dumnezeu, ca sa rezolve problema pe care i-au creat-o oamenii, poarta El faradelegea, razvratirea si pacatul. Afirmatia aceasta ne duce la Isaia 53, unde citim ca cel ce este denumit ”Bratul Domnului”, adica o extinderea Persoane Lui, ”a purtat pacatele multora si s-a rugat pentru cei vinovati” (v.12).

Mai adaugam o observatie care tine mai mult de stil, dar putem vedea in ea si mai mult. Expresia ”plin de”, in ebraica este ”bogat in”.

Sa transcriem acum  textul incluzand in el toate aceste cuvinte cheie:

Dumnezeu se prezinta pe Sine ca fiind:

”bogat in indurare si milostiv, incet la manie, bogat in bunatate generoasa si in adevar (credinciosie), care isi tine bunatatea generoasa pana in mii de generatii de oameni, poarta faradelegea, razvratirea si pacatul…” si astfel rezolva problema vinovatiei oamenilor si, purtandu-le El vinovatia, ii poate declara nevinovati si ii poate primi la Sine si poate ramane sa locuiasca cu ei.

Oricine poate recunoaste ca aici avem inima intregii Sfinte Scripturi si inima Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos.

Sa vizualizam situatia din nou.

Dupa ce evreii si-au facut vitelul de aur si i s-au inchinat lui ca fiind dumnezeul care i-a scos din Egipt, Dumnezeu avea in fata Lui niste oameni care au comis ”faradelege, razvratire si pacat”. Ei meritau sa fie nimiciti. Dar, Dumnezeu, in bunatatea lui generoasa, isi asuma, ia asupra Lui Insusi si poarta El vinovatia lor, si astfel ii poate declara nevinovati, fara ca adevarul Lui sa fie afectat. Astfel Dumnezeu este si bogat in bunatate generoasa si credincios Siesi, bogat in adevar.

Exista aici multe lectii pentru fiecare dintre noi. Dar cel mai bine este sa ne uitam cum a reactionat Moise cand a auzit ce fel de Dumnezeu este Iehova. Iata cum se roaga el imediat:

”Doamne, daca am capatat trecere inaintea Ta, Te rog sa mergi in mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este intr-adevar un popor incapatanat, dar iarta-ne faradelegile si pacatele noastre si ia-ne in stapanirea Ta” (Exod 34:9, sublinierea noastra).

Sa va spun o pilda. Un profesor de la Universitatea din Cluj a facut studii despre imperiul britanic la Oxford. La terminarea studiilor, mi-a spus: ”Britanicii, ori ce tara au cucerit, au facut acolo drumuri, au construit scoli, i-au invatat pe oameni sa-si faca Parlament si legi si justitie corecta. M-am gandit, prin comparatie, la turci. Ori ce tara au cucerit, au jefuit-o si au adus-o la cumplita mizerie. Domnule, ce-ar fi fost daca in loc sa fim sub turci patru sute de ani, am fi fost patru secole sub britanici! Ce fel de tara am avea si ce fel de oameni am fi noi astazi!”

Moise cunostea toti zeii Egiptului. Stia ca sunt urati si rai. Era groaznic sa fii stapanit de monstrii acestia. Acum, cand El intelege bunatatea generoasa a lui Dumnezeu, reactia lui imediata este: Vreau sa fiu sub stapanirea Acestui Dumnezeu! Si de aceea se roaga: ”Ia-ne in stapanirea Ta!” (Exod 34:9)

Moise fusese un om iute la manie si violent. Dar ce s-a intamplat? Cand s-a coborat de pe munte, oamenii au vazut ca ii stralucea fata: slava lui Dumnezeu (inclusiv bunatatea Lui generoasa) era intiparita in fiinta Lui (Exod 34: 29-35).

Care a fost rezultatul? Ceva mai tarziu a fost o revolta impotriva lui Moise. Pana si sora lui, Maria si fratele lui, Aron, au vorbit impotriva lui. Dumnezeu a lovit-o pe Maria cu lepra, dar Moise a mijlocit pentru ea si s-a rugat ca Dumnezeu sa o vindece si Dumnezeu l-a ascultat si a vindecat-o.

Citim in pasajul care ne reda aceasta intamplare ceva extrem de frumos:

”Moise insa era un om forate bland, mai bland decat orice om de pe fata pamantului” (Numeri 12:3).

Ce s-a intamplat cu Moise? El a vazut bunatatea generoasa a lui Dumnezeu si imediat a cerut sa intre sub stapanirea acestui Dumnezeu. Rezultatul a fost ca slava lui Dumnezeu si bunatatea Lui generoasa s-au imprimat in Moise si atunci cand statea fata in fata cu ticalosia Mariei si a lui Aron, in loc sa fie violent cu ei, se roaga pentru ei. Bunatatea generoasa a lui Dumnezeu a devenit bunatatea generoasa a lui Moise!

Cand il faci pe Dumnezeu stapanul tau, are loc un transfer de bunatate generoasa de la Dumnezeu spre tine.

Articol realizat de Iosif Ton, Sursa: Mesaje Iosif Ton