”Sa fie in voi gandirea care era in Cristos” (Filipeni 2:5)
”Noi avem gandirea lui Cristos” (1 Cor. 2:16)
”Inarmati-va si voi cu acelasi fel de gandire” (1 Petru 4:1)
Ca sa patrundem in gandirea Domnului Isus, trebuie sa ne insusim invatatura Lui. Este de la sine inteles ca Domnul Isus Si-a pus gandirea Lui in invatatura Lui. Deci, daca eu vreau sa incep sa inteleg gandirea Lui, trebuie sa pun in mintea mea invatatura Lui. Pe masura ce memorizez cuvintele Lui si pe masura ce meditez asupra lor si, mai ales, pe masura ce le traiesc in viata mea, ele imi modeleaza gandirea, si caracterul si trairea.
Pornim, deci, la drum, sa exploram gandirea Domnului Isus asa cum ne-a impartasit-o El in invatatura Lui.
Primul lucru pe care trebuie sa-l vedem este ca toata gandirea Domnului Isus este ancorata in Vechiul Testament. Cand a crescut El in Nazaret, Vechiul Testament era Sfanta Scriptura. Nu stim daca tanarul Isus a citit vreo alta carte. El nu citeaza nici un alt autor decat pe Autorul Sfintei Scripturi. El stia Vechiul Testament pe de rost. Stim lucrul acesta deoarece El a fost Rabin, si toti rabinii stiau Scriptura pe de rost si-i invatau pe ucenicii lor sa stie pe de rost fiecare verset si sa stie cum sa explice pe de rost fiecare verset.
Un aspect special al gandirii Domnului Isus a fost faptul ca El considera ca El Insusi este subiectul principal al Vechiului Testament. El le-a spus iudeilor: Scripturile ”vorbesc despre Mine” (Ioan 5:39). Dupa ce Domnul Isus a inviat din morti, in drum spre Emaus, ”a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a explicat in toate Scripturile ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Apoi, in aceeasi seara, le-a zis ucenicilor care erau adunati laolalta: ”Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in Psalmi” (Luca 24:44).
Dar exista ceva si mai important pentru noi: sa descoperim ce stia Domnul Isus despre propria Lui invatatura in raport cu ceea ce a dat Dumnezeu in Vechiul Testament. Moise insusi stia ca invatatura pe care a dat-o Dumnezeu prin el are un caracter temporar. De aceea, la sfarsitul carierei lui de invatator al lui Israel, Moise spune acestui popor: ”Domnul, Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un prooroc ca Mine: sa ascultati de EL” (Deut. 18:15). Imediat dupa ce face acest anunt, Moise spune ca Dumnezeu insusi i-a comunicat aceasta veste: ”Atunci Domnul mi-a zis: Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui si El le va spune tot ce-I voi porunci Eu” (v.18).
Este clar ca Dumnezeu a intentionat ca invatatura pe care a dat-o El prin Moise sa aiba un caracter temporar si ca intr-un anumit viitor va da o alta invatatura. Oare de ce aceste lucruri? Iata cateva elemente care ne vor face sa intelegem.
- Invatatura data prin Moise se referea la un singur popor, pe care, prin aceasta invatatura, Dumnezeu vroia sa-l constituie ca popor special al Sau. Dar urma sa vina o vreme cand invatatura lui Dumnezeu se va referi la toate natiunile pamantului. Si noua Lui invatatura va fi adaptata pentru toate natiunile.
- In sistemul de invatatura dat prin Moise, conducerea Statului urma sa vegheze ca invatatura era respectata si implinita. De aceea, poruncile erau astfel formulate incat implinirea sau calcarea lor sa fie vizibila pentru autoritati, ca acestea sa intervina in caz de incalcare.
- Cand invatatura data de Dumnezeu va fi pentru toate popoarele lumii, conducerea statelor va fi ostila acestei invataturi. Invatatura trebuia sa fie interiorizata, pentru ca fiecare individ sa o primeasca in inima si sa o traiasca nu de frica pedepsei autoritatilor, ci numai din dragoste pentru Dumnezeu. Astfel, porunca ”Sa nu ucizi”, fiind interiorizata, devine ”Sa nu te manii” si ”sa nu comiti adulter”, fiind interiorizata, devine ”Sa nu te uiti cu pofta la o persoana de sex opus” (astazi ea devine si :”Sa nu te uiti la pornografia de la tv, din internet si din presa si literatura”!
- In sistemul creat prin Moise, Dumnezeu urma sa locuiasca intr-un anumit loc geografic, in cortul intalnirii si, mai tarziu, in Templul de la Ierusalim. Dar urma sa vina o vreme cand fiecare individ va fi un templu al lui Dumnezeu (1 Cor.3:16) si cand oamenii nu se vor inchina intr-un templu de piatra, ci ”in duh si in adevar” (Ioan 4:23). Prin urmare, toate poruncile referitoare la inchinarea la cort sau la templu urmau sa-si piarda valabilitatea.
- Marele Preot din semintia lui Aaron urma sa fie inlocuit de Marele Preot din semintia lui Iuda si ”odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o schimbare a Legii” (Evrei 7: 1-19, citat v.12).
- Jertfele de la Templu si in special jertfa de ispasire, il profeteau pe Fiul lui Dumnezeu pe care Insusi Dumnezeu urma sa-L aduca jertfa, si odata aceasta implinita, jertfele urmau sa inceteze si de aceea templul a fost demolat de romani.
- Legamantul vechi, urma sa fie inlocuit cu legamantul nou, si in acest nou legamant Dumnezeu zice: ”Voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor.” Toata predica de pe munte si cea de pe campie sunt astfel concepute incat sa se inscrie in mintea si in inima tuturor celor ce se vor intoarce la Dumnezeu din toate natiunile pamantului.
Domnul Isus stia aceste lucruri si de aceea Si-a formulat invatatura in asa fel incat ea sa fie potrivita cu situatia noua, in care invatatura trebuia sa se adreseze tuturor natiunilor pamantului si El a dat ucenicilor Sai sarcina sa invete toate natiunile aceasta invatatura pe care le-a dat-o El: Matei 28:18-20.
Inca ceva si mai maret. Moise isi prefata orice porunca prin propozitia ”Asa zice Domnul”. Domnul Isus nu mai foloseste aceasta prefatare, ci spune ”Dar Eu va spun…!” De ce? Fiindca El se stia pe Sine ca fiind ”Bratul Domnului”, adica extensia lui Dumnezeu in aceasta lume. Ca atare, El era Dumnezeu, vorbea ca Dumnezeu si poruncea ca Dumnezeu.
Inca ceva de adaugat la aceasta maretie. Cea mai mare porunca data de Dumnezeu a fost: ”Sa ma iubiti din toata inima, din tot sufletul, cu toata mintea si cu toata puterea”. Domnul Isus pretinde exact aceeasi iubire: ”Cine iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine si cine iubeste pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37). Si tot atat de categoric: ”Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele” (Ioan 14:15).
Apostolul Pavel nu pune invatatura sa pe acelasi plan cu invatatura Domnului Isus. Dimpotriva, el face distinctie dintre invataturile pe care le-a primit de la Domnul, care pentru el au autoritate divina si propriile lui invataturi, pe care le da cu titlul de ”sfat” (1 Corinteni 7: 10, 12, 25) si el ii condamna pe cel care ”invata pe oameni invatatura deosebita si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tim.6:3).
Apostolul Ioan are exact aceeasi atitudine: ”Oricine care o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Cristos n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul” (2 Ioan 9).
Dar, la urma urmei, verdictul final trebuie sa fie al lui Dumnezeu Insusi. Pe muntele schimbarii la fata, dupa ce Moise si Ilie discuta o vreme cu Isus, Dumnezeu face ca ei sa dispara, Isus sa ramana singur, apoi declara solemn: ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc toata placerea Mea: De El sa ascultati” (Matei 17:5). Cuvintele subliniate sunt cele pe care le-a rostit Moise despre viitorul Mesia. Acum Dumnezeu le aplica Fiului Sau.
Am putea noi sa nu punem invatatura Domnului Isus pe un plan mult mai inalt decat orice alta invatatura? Unii poate ca o fac. Eu m-am hotarat sa-L ascult pe Dumnezeu! Si va invit sa veniti cu mine la studierea acestei invataturi.
Fiindca Domnul Isus este legat organic de invataturile date de Dumnezeu in Vechiul Testament, inainte de a plonja in invataturile Domnului Isus, ne vom uita la modul in care Dumnezeu S-a revelat pe Sine in Vechiul Testament si apoi la modul in care a folosit Domnul Isus aceasta revelatie.
Articol realizat de Iosif Ton, Sursa: Mesaje Iosif Ton