“Simteam un gol tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani…nici asta…”
“Apoi imi spuneam: ‘Cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti’. In acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar…departe de a fi adevarata fericire.”
“Incepusem sa ma ocup cu ghicitul…ce cumplit.”
“M-a intampinat sotul meu si mi-a spus: ‘Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat.’ I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: ‘Slava tie Doamne! Iti
multumesc…’ “
“Faceam la sfarsit de saptamana chefuri cu bancuri porcoase si dans pana dimineata. Toti eram departe de Dumnezeu.”
“Am fost operata de cancer de mai multe ori. Imi era mila de fiul meu care nu era impacat cu Domnul si de sotul meu, care se clatinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.”
“Sotul meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit pentru alta femeie.”
“Pe moment o iertam pe amanta sotului meu, dar peste putin timp imi repugna din inima o ciuda si o manie cumplita.”
“Dumnezeu m-a vindecat de cancer. Pur si simplu mi-a disparut tumoarea, dupa ce mai multi frati si surori s-au rugat pentru mine.”
“Sa-ti vezi singurul tau copil bolind, sa-l vezi efectiv in pragul mortii, este ceva cumplit.”
“La picioarele patului era Satan. L-am vazut nu numai prin ochi spirituali, l-am vazut si prin ochi fizici.”
“Oamenii erau intunecati de puterea malefica a celui rau si veneau la bunica mea ca la un purtator de mesaje divine.”
Eli Hentes a lucrat ca actrita la Teatrul de papusi din Targu Mures, apoi a devenit manechin.
In familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrajitorii, iar aceste practici au lasat o amprenta puternica asupra gandirii doamnei Eli Hentes. Mai tarziu a avut probleme de sanatate si boli grele.
Eli Hentes:
– Bunicii din partea tatalui se ocupau cu magia alba, asa zisa magie alba. O practica oculta, daunatoare, pe care, din nefericire astazi in Romania o practica foarte multi. si cei care o practica nu stiu ca aceasta ii duce in iad.
Bunica mea se ocupa cu ghicitul si cu descantatul. Nu aveam decat vreo 8 – 10 anisori cand obisnuiam sa stau de-a dreapta ei la masa si sa urmaresc aranjamentele cartilor si toata practica, care isi pusese amprenta pe fiinta mea cruda. Astfel incat mai tarziu, dupa ani, incepusem sa practic si eu. Mai in joaca, mai in gluma, dar fara sa-mi dau seama ca de fapt eram o marioneta in mana Satanei.
Le ghiceam colegilor mei si ei erau tare incantati ca Eli le ghiceste. Veneau cu cesti de cafea, bineinteles veneau cu o prajitura, cu un mar, cu un dar ca sa le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rau in asta si nici ei.
Dar, pe zi ce trecea, aceasta practica ma lega tot mai puternic cu niste legaturi demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omeneste nu puteau fi rupte, decat de o putere dumnezeiasca. Ma distram bineinteles, dar colegii imi spuneau ca tot ceea ce le spun eu este adevarat.
Pentru ca nu-mi gasisem bucuria si fericirea nici acolo, am inceput sa fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…
Reporter:
– Ce urmareati prin toate acestea, ce cautati atunci? Ce va lipsea?
Eli Hentes:
– Simteam un gol parca tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani… nici asta. Pe urma imi spuneam: “Cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti”. Va marturisesc ca in acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar… departe de a fi adevarata fericire.
Faceam la sfarsit de saptamana chefuri cu bancuri porcoase si dans pana dimineata. Toti eram departe de Dumnezeu.
Reporter:
– Raspunsurile pe care le ofereati colegilor dumneavoastra atunci cand va solicitau sa le ghiciti, veneau din faptul ca intuiati ce aveau ei nevoie, sau efectiv simteati ca altcineva va comunica acele lucruri? Era o inventie a dumneavoastra sau erati folosita ca “transmitator”?
Eli Hentes:
– Bineinteles ca toate acestea erau dictate de Satan, pentru ca lucra in subconstientul meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan sa comunice si oamenii erau incantati.
Ma intorc iarasi putin la bunica mea. Mereu casa ei era plina de oameni evlaviosi din sat, carora bunica le ghicea si oamenii credeau ca e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, dracesc. Nici preotul din sat nu-si facea probleme. Oamenii erau intunecati de puterea malefica a celui rau si veneau la bunica mea ca la un purtator de mesaje divine. Era ceva cumplit.
Peste ani, credeam ca sunt si eu purtatoare a acelor mesaje divine, insa a venit o zi binecuvantata cand intr-adevar mi-am dat seama ca tot ceea ce am facut era un pacat cumplit, care ma ducea in iad. Dar Dumnezeu a trebuit sa ma treaca prin incercari.
Copilul meu s-a imbolnavit destul de rau, incat la 3 ani zacea pe pat. Avea o pareza si la mana si la picior, de cateva zile se hranea doar cu ceai.
Sa-ti vezi singurul tau copil bolind, sa-l vezi efectiv in pragul mortii, este ceva cumplit. Stateam langa patutul lui si plangeam, spunandu-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viata mea si da-o propriului meu copil. As vrea sa-l vad ca traieste, Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu sa nu se chinuie.”
Sotul meu nu suporta suferinta copilului si din pricina aceasta venea foarte rar pe acasa. ?ncepuse sa bea, venea baut si bineinteles ca asta agrava situatia mea. Durerea era si mai profunda.
?n aceasta stare, Dumnezeu mi-a descoperit niste oameni minunati, o familie minunata de oameni cu adevarat pocaiti. Prin aceasta familie – familia Lungu din Targu-Mures – parintii mei spirituali de altfel, prin acesti oameni minunati L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trai, prin viata lor de zi cu zi in familie – pentru mine a fost un exemplu extraordinar.
Uneori credeam ca joaca teatru, dar fiind vecinii mei, am inceput sa-i cunosc mai indeaproape. Ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinta vei primi”. ?ntr-o zi mi-au adus o Biblie si mi-au spus: “Apuca-te si citeste Biblia si roaga-te asa cum stii tu sa te rogi. Simplu, nu povesti invatate”.
Am inceput sa citesc si Dumnezeu a inceput sa mi se descopere. In suferinta mea, nu aveam de ce sa ma agat. De cine sa ma agat? De sotul meu care pleca de acasa si se imbata? Cui sa-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anisori si ceva si zacea in pat… el ce sa inteleaga?
Atunci am inceput pur si simplu sa vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oara la o biserica evanghelica. Imi aduc aminte ca am plans cu lacrimi fierbinti si am spus: “Doamne, daca existi, te rog sa-mi vindeci copilul. si vreau ca aceasta minune sa se petreaca chiar astazi sub ochii sotului meu.”
Sotul meu era acasa in seara aceea si nu m-a impiedicat sa merg la acea biserica, pentru ca si el suferea mult pentru copil. La biserica incepuse rugaciunea si eu m-am rugat printre primii. Mi-aduc aminte ca a fost o rugaciune extraordinara, care a ajuns la Dumnezeu. Am simtit in acel moment o putere extraordinara peste fiinta mea, am simtit ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza chiar in acel moment si chiar am spus in rugaciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat sanse copilului meu decat maxim 2 ani. Dar Tu, care esti doctorul doctorilor, arata-i sotului meu, care nu crede in Tine Dumnezeu, ca Tu existi”. In cele din urma, cu lacrimi in ochi, i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunea, pentru ca am simtit efectiv ca Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.
Acasa m-a intampinat sotul meu si mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: “Slava tie Doamne! Iti multumesc!”. Baietelul a venit in fata mea si acum putea sa miste manutele si picioarele perfect.
Reporter:
– Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?
Eli Hentes:
– Da, insa s-a mai intamplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-si pusese amprenta pe fiinta mea, m-a urmarit mult timp, si Diavolul nu se da biruit atat de usor.
Inainte de a ma pocai cu adevarat, incepusem sa studiez tot felul de practici. Prima data am studiat practicile oculte si tainele chiromantiei, dupa aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parca ma legau si mai puternic de Satan si simteam ca Duhul lui Dumnezeu imi vorbeste ca nu e bine ceea ce fac.
Chiar si Yoga, cu toate ca par doar exercitii fizice extraordinare la prima vedere, in realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o fatada a intunerecului, a Diavolului, ca sa cuprinda mai usor tinerii in cursa.
Sunt fatade pe care Satan le foloseste asa cum se foloseste chiar si de televiziune – ne aduce in fata anumite emisiuni, chiar si crestine, dar in realitate… cat la suta sunt de alta natura, ca sa ne rupa de tot ce este dumnezeiesc?
Dupa studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat in post si in rugaciune si pur si simplu am auzit soapta Duhului: “Opreste-te! Opreste-te pana nu este prea tarziu!”. Dar am inceput sa-i spun Domnului: “Doamne, dar invat atatea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu imi spunea: “?ti este de ajuns Scriptura si ceea ce-ti voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.
M-am oprit, dar intr-o noapte ma trezesc lovita peste picior, ca o lovitura de palma. Locuiam la etajul 3 la bloc si afara era undeva un neon care batea cumva spre camera. Mi-am zis: “Cu siguranta sotul meu s-a dus la baie si cine stie cum m-am dezvelit si m-a lovit peste picior.” Dar nu era sotul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am vazut nu numai cu ochi spirituali, ci l-am vazut si prin ochi fizici. Lumina batea din spatele lui. I-am vazut fizicul, era ranjit inspre mine. Mi-am dat seama ca este Satan. Statea pe marginea patului la picioarele mele. Sotul meu era langa mine, sforaia.
M-am ingrozit. Pentru ca deja stiam cum sa ma rog Domnului, m-am acoperit cu patura, m-am intors spre sotul meu si am inceput sa ma rog: “Doamne, indeparteaza-l te rog pe cel rau. Indeparteaza-l si ia-mi Doamne duhul de frica”. stiam ca Satana lucreaza foarte mult si prin duhul de frica, care, daca te cuprinde, poate pune stapanire pe tine. Domnul a indepartat duhul de frica si am adormit foarte repede. Am si uitat ca Satana era la picioarele mele.
A doua noapte, a venit Satana in vis din nou. A inceput sa ma acuze, sa-mi spuna: “Tu mi-ai slujit mie, tu trebuie sa-mi slujesti in continuare. Tu ai ghicit, ai facut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai facut asta”.
Atunci am spus: “Chiar daca am facut asa, eu acum vreau sa-i slujesc stapanului meu”. El zicea: “Te voi distruge”. Cauta in vis sa ma distruga, dar m-am trezit. si m-a cuprins iarasi frica. Am luat Scriptura si pana spre dimineata am citit.
A treia noapte, din nou a venit Satana, tot in vis, in chipul unui om credincios. Insa mi-am dat seama din Cuvantul pe care-l citisem chiar cu o noapte inainte, cand mi se aratase, ca ceea ce-mi spunea Satana – chiar din Evanghelia dupa Matei citisem – era rastalmacit, deci nu era Cuvantul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleaca Satano de aici, pentru ca tu nu esti omul lui Dumnezeu, nu esti trimisul lui Dumnezeu”.
In acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea ii era diabolica si ranjetul la fel. Atunci a cautat din nou sa ma omoare prin vis, dar am strigat si cu adevarat am reusit sa ma rog si sa spun: “Sangele lui Cristos sa te faca sa dispari si sa te mustre”. Atunci el s-a spulberat in mii si mii de bucati.
Viata mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de asta data marturiseam ce a facut Domnul in viata mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a indepartat pe Diavolul, cum Dumnezeu mi-a dat atata pace.
Pana atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu ma simteam implinita. Sotul meu venea tot mai baut acasa, ma batea, parintii mei si rudele mele nu ma intelegeau.
Intre timp, sotul meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit pentru alta femeie. Pe moment o iertam pe amanta sotului meu, dar peste putin timp imi repugna din inima o ciuda si o manie cumplita.
Colegii spuneau: “Cum, Eli nu ne mai ghiceste?” Pana le-am ghicit, pana dansam cu ei, pana mergeam cu ei, eram buna, apoi, dintr-o data, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toata numai zambet, numai pace si mergeam sa le spun o noua experienta cu Cristos.
Am fost operata de cancer de mai multe ori. Imi era mila de fiul meu care nu era impacat cu Domnul si de sotul meu, care se clatinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.
Dumnezeu m-a vindecat si de cancer. Pur si simplu mi-a disparut tumoarea, dupa ce mai multi frati si surori s-au rugat pentru mine.
Sursa: Ioan Ciobota