Cuvintele înșelătoare nu stau bine unei persoane publice. Nici cuvintele spuse fără a fi gândite dinainte. Mă întreb, însă, la fel ca tot mai mulți dintre voi, dacă nu cumva clasa politică Nord Atlantică ne-a mințit privind mersul războiului din Ucraina. A trecut o săptămână de la dușul rece din Biroul Oval al lui Trump, în urma căruia lumea politică Nord Atlantică s-a divizat, europenii în general venind în ajutorul lui Zelenski, iar republicanii cântându-i în strună lui Trump.
La doar 48 de ore, Zelenski deja era la Londra împreună cu Starmer și Macron, fiind asigurat că Europa rămâne „solidară” cu Ucraina și, în mod special, cu el.
La puțin timp după aceea, lideri din zeci de țări europene și Canada s-au văzut cu Macron la Paris să-i dea o lecție lui Trump (și Americii) și să reasigure Ucraina că totul va fi OK, în final. Ursula a încercat și ea să fie relevantă, anunțând că Europa va aloca 800 de miliarde de euro pentru apărarea Europei.
Dream on lady, dream on!
Este greu să o mai crezi pe Ursula, ori pe oricare alt lider european când e vorba de Ucraina. Până acum ne-au vorbit de „solidaritate” fără însă a acționa efectiv în sprijinul Ucrainei. Ajutorul umanitar nu e totuna cu ajutorul militar de care Ucraina a avut nevoie timp de 3 ani. Acceptarea de refugiați nu e totuna cu păstrarea integrității teritoriale a Ucrainei ori eliminarea amenințării putiniste la adresa Europei.
Dușul rece de la Casa Albă, însă, ne impune să ne întrebăm dacă nu cumva am fost mințiți, iar Trump a spus lucruri obiectiv corecte și adevărate, chiar dacă nu politicos, dar pe care niciun alt lider nu ar fi avut curajul să le spună.
Ni s-a spus că Rusia pierde războiul, că nu mai are soldați, nu mai are finanțe, sancțiunile impuse de Occident au avut efect, Rusia și Putin sunt izolați în comunitatea internațională. Presa progresistă încă insistă că Ucraina poate câștiga războiul. The Atlantic tocmai făcea o analiză conform căreia va lua Rusiei 118 ani să cucerească întreaga Ucraina, deoarece, cel puțin pe moment, acapararea de nou teritoriu de Rusia se face la pasul melcului. [Link: theatlantic.com] Un alt articol comenta, similar, Russia is Losing the War of Attrition / Rusia pierde războiul. [Link: theatlantic.com]
Ar fi bine să fie așa, dar este? Napoleon nu a izbutit. Nici Hitler. Nici Japonia. Realitatea inconfortabilă pentru noi toți este că Europa nu are și nici nu va avea 800 de miliarde de euro pentru a se reînarma. Iar dacă ar avea banii aceștia, nu ar avea bunăvoința să-i aloce. Europenii preferă cheltuieli sociale, nu militare. Ceea ce e de înțeles.
Europa, de asemenea, nici nu are cei 300.000 de soldați care, spun strategii, sunt necesari pentru a stăvili o eventuală invazie a Europei de Rusia. Europa și-a eliminat baza industrială, alegând în locul ei economia verde.
Europa s-a dezindustrializat. Europa nu are capacitatea industrială să producă tancuri, avioane de luptă, muniție, artilerie, soldați. Rusia, pe de altă parte, are. Rusia produce, la ora actuală, mai multă muniție și artilerie decât Europa și SUA împreună.
În acest context, zâmbetele constante și promisiunile cu care Zelenski e primit în capitalele europene sunt fără rost. Iar cuvintele Ursulei von der Leyen privind solidaritatea, apărarea Europei, victoria iminentă a Ucrainei în războiul cu Rusia, sunt doar vorbe goale.
Peter Costea
Imagine © European Union 2025– Source: EP