Cina Domnului element al vrajbei noastre

Se spune că într-o celulă de închisoare pe un perete erau zgâriate cu ceva ascuțit următoarele cuvinte: aici l-am găsit pe Dumnezeu. Pe alt perete, al aceleiași celule, erau scrijelite cuvintele aici l-am pierdut pe Dumnezeu.

Aceeași experiență de viață poate produce efecte diferite în viața a doi oameni diferiți. Am întâlnit oameni, care odată cu înaintarea în vârstă au devenit mai buni și mai umani. De asemenea am întâlnit oameni, pe care înaintarea în vârstă i-a făcut mai răi și frustrați. Suferința produce efecte diferite în oameni diferiți. Pentru că suferința este doar acel element care scoate în evidență acele trăiri ascunse ale inimii noastre, care am reușit să le mascăm când eram în putere.

Astăzi, cu toți agreem că Bisericile Baptiste suferă. Închiderea bisericilor este spaima noastră a creștinilor evanghelici. Părinții și bunicii noștrii ne-au povestit aceste drame, astăzi experimentăm noi această durere. O așteptare, parcă de la sine înțeleasă, era ca această suferință să ne aducă împreună să ne unească. Ceea ce descoperim este exact contrariul. Descoperim că suntem izolați în casele noastre și dezbinați în sufletele noastre.

Apostolul Pavel vorbește despre o unitate pe care o dă Duhul prin legătura păcii (Efeseni 4:3). În scrisoarea către Biserica din Corint Pavel spune: într-adevăr, noi toți am fost botezați într‑un singur Duh, ca să fim un singur trup (1 Corinteni 12:13).

De-a lungul anilor am predicat despre unitatea Duhului în bisericile noastre, am ținut studii, am avut conferințe și am crezut că avem această unitate. Astăzi , la câteva săptămâni de la închiderea locașurilor de închinare și izolarea noastră, descoperim că exact ceea ce ar fi trebuit să ne unească ne desparte: Cina Domnului. Fierbe internetul de poziții pro și contra. Tunăm și fulgerăm unii împotriva noastră. Am ajuns până la a ne numi eretici și șarlatani. Luăm poziții și ne delimităm. Este această situație un accident? Este oare rezultatul suferinței Bisericii? Sau există alte cauze mai profunde?

Este oare acesta momentul când s-a pierdut această unitate? Nu cumva această unitate a Duhului a fost pierdută mai demult? Poate că nu ar fi prea târziu să ne oprim din furia anatemizărilor reciproce și să ne cercetăm inimile înaintea Domnului, chiar dacă luăm Cina sau dacă nu o luăm.

Mă tem că momentul acesta, când toți ar fi trebuit să luăm Cina și acum nu mai putem, a scos la lumină cine suntem cu adevărat. Mă tem ca graba cu care am sărit unii asupra altora, virulența și răutatea cuvintelor, mascate în argumente însăilate pe genunchi, nu s-a născut în aceste săptămâni de izolare. Mă îndoiesc că monstrul acesta, care a fost eliberat acum, s-a născut și a crescut la aceste dimensiuni în aceste săptămâni.

Cred că rădăcina relelor ar trebui căutată mai demult, pe firul istoriei noastre comune. Poate ar fi timpul, ca măcar acum, să recunoaștem că nu mai suntem ceea ce predicăm. Strigăm că vrem trezire, dar inimile noastre sunt reci de ceva vreme.

Poate că virusul acesta nu a venit pentru “cei din lume”, poate a venit pentru noi. Probabil este oglinda în care ne vedem fața nu tocmai frumoasa, ascunsă cu sârg sub straturi groase de ritual și activism.

Este greu de crezut că amenințările, jignirile și denigrările ne califică să stăm la masa Domnului. Apostolul Pavel ne spune că unitatea Duhului vine prin legătura păcii. Când am rupt această legătură s-a rupt ceea ce ne ținea împreună. Unitatea trupului nu s-a frânt prin modul de administrare al Cinei. Ea s-a frânt când am pierdut iubirea de frați, s-a frânt când am lăsat ca lăstarii de amărăciune să se transforme în lăstari de răutate. Unitatea noastră s-a frânt nu din forme, ci din îndepărtarea noastră de Hristos.

La Cina cea de Taină, Isus a luat ștergarul și a spălat picioarele ucenicilor Lui. După două mii de ani, noi am luat pietre să aruncăm unii în alții. Am uitat că: în timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze pe Isus.

Poate e timpul, acum când moartea se apropie de casele noastre să ne aducem aminte de ce a zis Isus:

“Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” Ioan 13:35

Pastor Aurel Silivestru