Fratele Daniel Bodnariu slujește ca pastor asistent în Biserica Filadelfia din București. Este fratele lui Marius Bodnariu din Norvegia și în centrul de referință și acțiune la care ne raportăm toți cei care suntem implicați în acest caz. Rândurile următoare sunt din inima lui și a familiei Bodnariu. Le public fără nicio cosmetizare, fără diacritice, cu câteva greșeli de tastatură, pentru că acest text nu a fost scris cu editare, iar atenția fratelui Daniel a fost concentrată pe adevăr în primul rând și apoi pe durerea sfâșietoare, ca tăieturile a o mie de pumnale în inimile lor de părinți și apropiați. Textul este mai lung dar trebuie citit tot, pentru că fiecare cuvânt este un strigăt al durerii împotriva neadevărului și nedreptății!
Pastor Cristian Ionescu
„In primul rand doresc sa va multumesc in numele familiei pentru sustinerea necurmata in rugaciune si post! Asa cum am promis voi reveni cu amanunte pe masura ce le voi avea. Va multumim pentru increderea acordata in acest sens va asiguram ca nu am incercat sa ascundem nimic sau sa cream o imagine subiectiva, ci dimpotriva am incercat sa fim cat mai obiectivi cu putinta si cat mai aproape de adevar in masura in care am avut acces la informatii. In acest sens va reasiguram ca pe masura ce vom afla lucruri noi, le vom impartasi cu dumneavoastra in asa fel incat sa existe o imagine cat mai aproape de adevar a acestei tragedii din familia noastra.
Familia din Norvegia a intrat in posesia unei parti din actele de ancheta. Unele dibtre ele le-a primit abia astazi, cum ar fi acuzatia barnevernet. Din aceste acte reies unele lucruri pe care familia nu le-a stiut pana acum, legat de modul cum au decurs lucrurile.
Ceea ce stim pana la aceasta ora, si reiese si din acte, este ca totul a pornit de la un denunt initiat de directoarea scolii unde merg fetele, printr-un telefon in care isi exprima ‘ingrijoarea’ ca fetele spun ca sunt disciplinate acasa, fetele sunt ‘provocatoare’ in sensul ca vorbesc mult, si nu vor sa se supuna scolii, dar sunt creative si inteligente, ca parintii sunt credinciosi crestini, ‘foarte crestini’ si bunica are o credinta puternica ca Dumnezeu pedepseste pacatul, si aceasta creeaza un handicap in copii. Aceasta credinta este impartasita si de unchii si matusile fetelor. Denuntul spune mai departe ca fetele invata bine si se remarca prin rezultate bune la scoala si ea nu crede despre copiii ca ar fi abuzati fizic acasa dar ar vrea totusi acesti parinti sa fie ‘ajutati’ si indrumati de protectia copilului.
In urma acestei sesizari lucratorii PC s-au deplasat la scoala fetelor si au vorbit cu fetele intrebandu-le despre ceea ce se intampla acasa. Printre lucrurile spuse de fete a reiesit ca uneori ascund de mama si de tata unele lucruri pe care le fac pentru a nu fi pedepsite de parinti prin tras de ureche, palma la fund, palma peste ceafa dar ca nu le este frica de parinti sau frica sa mearga acasa. Una dintre fete a spus un episod in care tata a venit acasa, a luat bebele in brate si bebele i-a luat ochelarii in mana si atunci tata a scuturat bebele ca pe o carpa. – Marius mi-a spus cum au stat lucrurile defapt: s-a intors de la serviciu, s-a aplecat asupra bebelusului si bebele i-a apucat ochelarii cu mana. Marius s-a bucurat ca pentru prima data bebelusul a apucat un lucru cu manutele lui si l-a luat in brate bucuros si l-a scuturat, dar nu ca pe o carpa. Bebelusul la apucat si de par cum fac copiii cand apuca lucruri pentru prima oara cu manutele lor.- Copiii uneori ne pot vedea diferit in unele situatii si pot interpreta eronat ceea ce se intampla. Uneori chiar pot fabula spunand lucruri care nu s-au intamplat. Imi aduc aminte un episod cu Marius pe timpul lui Ceausescu, la noi in vizita era venit un pastor din Suceava, si la un moment dat la televizor s-a dat muzica populara. Marius avea pe atunci 4-5 ani, si a inceput sa danseze pe ritmul muzicii. Fratele pastor ii spune: mai Marius da ce frumos stii tu sa dansezi, cine te-a invatat? La care Marius raspunde: taticu! Aa.. spune pastorul si taticu danseaza? Da spune el si taticu danseaza si mamica. De unde aceasta fabulatie pentru ca parintii nostri nu dansau? Ramane dvs. sa raspundeti. Ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca poti manipula foarte usor un copil sa spuna ceva ce nu este adevarat. Iar legea din Norvegia acorda credibilitate aproape totala copilului iar parintelui deloc. Unele situatii sunt vazute diferit de copii, mi se pare o monstruozitate sa exploatezi asta in defavoarea familiei. Sunt si multe cazuri de abuzuri in familie, si aceste cazuri bineinteles ca trebuie pedepsite, insa este o responsabilitate enorma sa poti discerne, cand abuzul cu adevarat exista si cand nu, pentru ca poti distruge o familie.
Nu stiu ce este mai vinovat, legea care da putere deplina unor oameni sa intervina in familie si sa actioneze cum cred de cuviinta, sau unii lucratori din sistem care in numele bunastarii copilului (sau poate si a altor interese) sa distruga familia si implicit copilul. In cazul lui Marius si Ruth din aceste documente reiese clar ca nu sunt evidente ale vreunui abuz fizic, ci doar copiii au spus ca sunt pedepsiti. Cu toate acestea lucrurile nu au decurs ca atare. Dupa audierea copiilor PC a revenit la scoala cu politia sa ia copiii.
Un amanunt important, pe care familia nu l-a stiut pana sa poata fi descoperit in aceste documente, este ca doamna directoare care a facut denuntul, cand a inteles ce se intampla ca vor sa ia copiii din familie, nu a mai colaborat cu PC, nu a vrut sa arate unde sunt fetele, si nu a vrut sa mai dea vreo informatie.
De aici incepe cosmarul care ne-a socat pe toti din familie, dar mai ales pe Marius si Ruth, cu toate ca in baza legii de acolo se poate actiona si asa, daca se considera pericol iminent pentru copii. Bebelusului I s-au facut radiografii, nu s-au gasit rezultate de abuz, apoi I s-a facut tomografie computerizata si nu s-a gasit nici o evidenta de abuz. La audierea fetelor de luni, fetita a spus la fel ca tata a scuturat bebele ca pe o carpa ca i-a luat ochelarii, dar mai apoi spune: “am obosit, nu stiu ce sa mai inventez!”.
Facand o sinteza a evenimentelor si a faptelor remarc urmatoarele lucruri ca si o parere personala: in urma unui denunt telefonic in care cineva isi exprima ingrijorarea despre modul cum sunt tratati copiii tai, te poti trezi cu PC si politia la usa sa-ti fie luati copiii, urmand ca tu ulterior sa demonstrezi ca esti un parinte bun. Un prieten mi-a povestit cum pentru o disputa legata de parcarea unei masini, PC a venit la usa lui pentru un denunt facut de vecinul care in mod subit a fost ingrijorat ca isi tine copiii in frig! Dupa ce a demonstrat ca plateste mult la curent tocmai pentru a incalzi cat mai bine casa, a fost lasat in pace de PC. Acesta este un caz fericit insa. Daca unul dintre copii spune un lucru neadevarat sau exagerat, sau pur si simplu cum a vazut el lucrurile unui lucrator de la PC poti fi arestat, urmand sa demonstrezi ulterior ca nu e adevarat. Pot fi copiii manipulati sau condusi prin anumite intrebari sa spuna lucruri neadevarate? Da! Altfel cum va explicati ca lui Marius I s-a spus: copiii tai se lauda ca sunt batuti in fiecare zi! Nu stiu daca un copil batut cu cruzime in fiecare zi se va lauda cuiva cu asta!
Ce este de retinut, parintii nu au negat faptul ca isi disciplineaza copiii, au recunoscut ca le trag cate o palma la fund, sau ii trag de urechi dar nu asa de tare incat sa le produca semne fizice (cine dintre noi nu o face), dar si-i iubesc si niciodata nu le-ar face rau. S-a pornit de la un denunt cu tenta religioasa crestina, nu stiu daca din rautate sau din ingrijorare sincera, (mentionez ca se poate porni de la orice denunt bazat pe “ingrijorarea” cuiva) si s-a ajuns la un caz de abuz in familie bazat pe spusele unora dintre copii, fara evidente fizice in sensul acesta. Marius imi spunea foarte tulburat si afectat: au spus copiii mei asa ceva? I-am spus: Marius nici macar nu este sigur ca asa au spus copiii si ca nu sunt exagerari ale barnevernet pentru a face un caz mai solid, cum de altfel facea securitatea noastra in vremurile de trista amintire. Parintii arestati si ulterior lasati acasa pentru ca nu erau violenti, copiii luati in plasament fara posibilitatea de a fi vazuti si nu au mai fost vazuti din data de 16 nov. Bebelusul luat de la mama si supus la tot felul de analize,… un intreg calvar care pare ca nu se mai termina. Si acestea sunt doar cateva dintre abuzurile facute de PC in baza legii de “protectie a copilului” pornind de la niste lucruri pe care copiii le-au spus (sau nu le-au spus). Pentru cine vrea sa cunoasca adevarul, si eu sunt primul care vreau sa-l stiu si eu am fost poate primul care mi-am pus aceste intrebari, adevarul poate fi diferit de ceea ce acuza barnevernet. Ei spun: bebele a fost scuturat de tata ca o carpa, mama nu a luat atitudine si bagatelizeaza situatia, de aici rezulta ca nu exista nici un sprijin pentru copii si ca ei sunt in pericol. Tata este violent si ii bate cu p
icioarele si cu pumnul. Potrivit acestor acuzatii, Marius trebuia inchis, iar eu nu-l recunosc ca frate si probabil nici cei care il cunosc si ii cunosc familia. Celor ce nu-l cunosc pe Marius si nici pe Ruth nu le ramane sa creada decat ce spune barnevernet ca venind din partea copiilor sau sa creada pe Marius si Ruth care au vrut sa aiba copii in care sa se investeasca ei ca parinti, pe care ii iubesc ca pe ochii din cap, dar pe care i-au si disciplinat in dragoste.
Ceea ce putem noi sa facem, este sa ne rugam in continuare pentru familia aceasta greu incercata! Legea nu protejeaza familia ci interesul copilului, dar prin distrugerea familiei nu realizeaza ca distrug copilul! Lui Ruth I s-a spus de catre PC sa dea o declaratie in care sa spuna ca Marius este violent si o bate, iar daca va da aceasta declaratie ii vor da bebelusul si pe ceilalti copii. Dupa ce au insistat in sensul acesta, Ruth le-a spus ca nu poate sa faca asta pentru ca este o minciuna. Ce se urmarea prin asta, bunastarea copilului sau distrugerea familiei? Marius si Ruth au primit informatii despre copii ca le este dor de ei, ca au scris scrisori pentru parinti, barnevernet continua aceeasi placa, nu este adevarat, nu le este dor de voi si nu intreaba de voi, si nici nu au dat parintilor vreo scrisoare de la copii!
As vrea sa fac cateva mentiuni legate de statutul social si profesional al familiei Bodnariu Ruth si Marius, pentru cei ce nu cunosc familia.
Ruth si Marius sunt implicati social si realizati profesional in comunitatea in care locuiesc.
In Romania Marius a lucrat ca profesor de informatica la Fundatia Ajutorarea Copiilor Strazii, o fundatie cu sponsori din Norvegia, Suedia. Acolo a cunoscut-o si pe Ruth care venise ca voluntar si care ulterior i-a devenit sotie. Dupa absolvirea facultatii de Informatica Aplicata si obtinerea licentei de Inginer Diplomat in cadrul Univ. Politehnice din Bucuresti se angajeaza la ROMATSA, regia de dirijare a traficului aerian din Romania.
Inainte de nasterea primului copil se hotarasc sa se stabileasca in Norvegia in localitatea natala a lui Ruth, avand conditii mai bune pentru cresterea copiilor.
Acolo Marius s-a integrat repede si s-a angajat ca inginer IT la primaria localitatii avand ca responsabilitate intretinerea si dezvoltarea retelei de calculatoare din localitate. Ruth s-a reintors la locul de munca ca asistent medical la spital.
Marius s-a implicat si in viata sociala a comunitatii, fiind responsabil al comitetului de parinti la scoala si la gradinita. Casa in care locuiesc au investit in ea pentru a o face din ea un mediu cat mai bun pentru copii. Le-au luat jucarii si tot ce au avut nevoie. Au implicat copiii in viata familiei, prin tot felul de activitati prin care a incercat sa le dezvolte creativitatea si imaginatia. Au luat o serie de instrumente muzicale: chitara, pian, baterie de percutie prin care au incercat sa dezvolte in copii si potential artistic. Au facut vacante cu copii ducandu-I in diverse locuri din Norvegia, Danemarca, Romania si SUA. Au ajuns si la Disney Land in Florida (eu n-am reusit pana acum, iar copiii mei sunt deja mari). Au incercat sa le insufle copiilor atat ei cat si bunicii si matusile lor modul de viata crestin.
Ceea ce nu intelege familia Marius si Ruth Bodnariu, este ca li s-au luat copiii, fara macar in prealabil sa li se spuna ca fac ceva gresit. De ce au fost tratati ca niste criminali, sau parinti denaturati (drogati alcoolici etc.) De ce in continuare li se refuza dreptul parental, dreptul familiei, care ar trebui sa prevaleze in fata oricarui drept pe care si-l aroga statul. Sunt multe intrebari fara raspuns, intrebari care dor si au marcat pentru totdeauna o familie, o lege inumana pusa in aplicare de niste oameni fara inima care probabil au dorit sa-si experimenteze cunostintele de psihologie din scoala, si sa le puna in practica, sau poate pentru un interes material, fara sa realizeze ca au distrus vieti, ca au distrus si parinti si copii! Dumnezeu sa aiba mila si de ei…
Si Dumnezeu sa dea izbavire familiei si sa-I reuneasca cat mai curand!
Daniel Bodnariu”