Incendierea bisericilor din Canada. Pare ireal.

De câteva săptămâni citim ori vedem zilnic imagini cu biserici incendiate în Canada. Pare ireal. Da, în Canada, țară “liniștită” unde “pacea socială” este asigurată, ne spun seculariștii, prin acordarea de drepturi, în special noi, și de beneficii sociale tot mai generoase. Țara în care, ni se spune, cetățenii se înțeleg, trăiesc în armonie, rasismul lipsește, bisericile în marea lor majoritate au fost reduse la tăcere, creștinii sunt docili, iar “progresismul” înghite bisericile încă conservatoare. În anii trecuți, sondajele de opinie indicau că doar 18% dintre canadieni nu agreau cu căsătoriile între persoane de același sex. Secularismul canadian a câștigat, se pare, cel puțin în aparență, în detrimentul societății tradiționale și mai ales creștine.

Incendierea bisericilor din Canada: ce se întâmplă?

Poate asta explică și violența împotriva bisericilor din Canada: secularismul încurajează o cultură anti-tradițională, anti-creștină, netradițională care caută să îngroape trecutul “rasist”, opresiv și exploatator. Mai ales cel împotriva populației native. Căci despre asta e vorba: incendierea a zeci de biserici de către (se presupune) persoane care provin din zona demografică nativă și în zonele geografice native.

Datele statistice deschid fereastra înspre un trecut canadian până recent puțin discutat. În mai, au fost descoperite 215 de schelete îngropate în morminte nemarcate, în jurul unor biserici catolice din British Columbia. În iunie au fost descoperite 751 de schelete, iar la sfârșitul lui iunie 182. Îngrijorătoare, însă, sunt și afirmațiile la fel de incendiare ale autorităților. Directorul Asociației pentru Drepturile Omului din British Columbia tocmai afirma, privind bisericile din zonele native, “burn it all down / ardeți-le în întregime”. [Link: catholiceducation.org] Ce a dezlănțuit această cruciadă anti-biserici? Descoperirea acestor sute de schelete de tineri nativi îngropați în preajma bisericilor.

Puțină istorie

Puțină istorie: în 1876 Canada a adoptat legi care permiteau bisericilor să stabilească centre de misiune în zonele populate de persoanele indigene. Catolicii au construit o rețea relativ mare de astfel de centre în care alfabetizau tinerii și îi învățau și alte subiecte folositoare și meserii. Au construit și biserici și au încreștinat o mare parte a populației native. Condițiile de viață, însă, erau dificile. Tuberculoza, condițiile de trai insalubre, clima rece și cauze similare au cauzat moartea a probabil mii de tineri în cei peste 100 de ani de activitate misionară a catolicilor. Au murit nu doar tinerii nativi. Au murit și misionarii și familiile lor.

Descoperirea, însă, din ultimele luni a sutelor de schelete a readus în discuție “abuzurile” clerului la adresa tinerilor nativi. Tinerii locuiau în dormitoare comune unde disciplina era o cerință primordială. O altă critică a fost că educând tinerii nativi, misionarii catolici i-au “dezrădăcinat” de cultura lor nativa. Învățând engleza, tinerii au încetat să mai vorbească limba maternă. Critica secularistă a fost făcută sub formă de fraze instigatoare: “child seizure, child neglect, child abuse, child deaths / copii luați cu forța de la părinți, copii neglijați, copii abuzați, copii decedați”. [Link: catholiceducation.org]

Fără îndoială că anumite evenimente din trecut au fost tragice și, în lumina a ceea ce se știe astăzi, chiar condamnabile. Ce nu e potrivit, însă, este extremismul și agresivitatea Extremiștilor seculariști care folosesc aceste evenimente să atace biserica. Se uită și se ignoră contribuția uriașă a bisericilor în îmblânzirea unui mediu ostil, și progresul făcut pentru a civiliza o zonă izolată prin intermediul școlilor creștine. Așa gândesc marxiștii: selectează evenimente din trecut pentru a le folosi ca arme de distrugere a instituțiilor tradiționale, în cazul de față biserica.

Solidaritatea mondială creștină: mai relevantă azi ca oricând!

Ceea ce aduce in discutie si subiectul solidaritatii mondiale crestine. Mai ales in aceste zile cind zeci de biserici sunt incendiate în Canada si la fel și în Statele Unite. Sub ochii noștri. Zilnic citim despre evenimente de acest gen și altele similare care se petrec în toată lumea. Statui catolice din Canada și SUA sunt vandalizate. Bisericile la fel. În unele locuri vitraliile sunt sparte cu cărămizi ori alte obiecte. Chiar și o biserică ortodoxa română din Texas a fost vandalizată la începutul anului.

Cine sunt autorii acestor acte iresponsabile și criminale? Anarhiștii, seculariștii radicalii, persoanele care promovează o agendă sexuală radicală și anti-creștină, feministele radicale care cer legalizarea și liberalizarea regimului avortului și abolirea familiei. Dar biserici sunt incendiate și vandalizate și în Chile. La fel în Argentina. În Europa, în Polonia chiar. Cimitire creștine din Germania și Franța sunt vandalizate. În China, politica oficială a comuniștilor chinezi demolează biserici. Peste tot în lume pastori și preoți sunt amendați, trimiși la închisoare pentru că propovăduiesc Evanghelia. În Marea Britanie pastorii care propovăduiesc în spațiul public împotriva păcatelor sociale ale zilei sunt amendați și arestați.

În Norvegia și Scoția au fost adoptate legi anti-creștine care nu permit deținerea de materiale critice la adresa manifestărilor sexuale nenaturale. Aidoma comunismului în România, când Securitatea teroriza, aresta și trimitea la închisoare creștinii care răspândeau literatură creștină.

În Finlanda creștini tradiționali care afirmă adevărurile Scripturii în spațiul public privind comportamentul sexual imoral sunt urmăriți penal și pasibili de amenzi și ani de închisoare. Aidoma celor care sub comunism se pronunțau împotriva doctrinelor comuniste. În Franța, un preot a fost ucis anul trecut de un musulman cu cuțitul. În Africa, bisericile sunt atacate de teroriști, incendiate, distruse de explozive. Cruzimea față de creștini a teroriștilor Boko Haram din Nigeria întrece orice măsură. Creștinii sunt atacați în biserici, uciși de gloanțe. Nu doar în Nigeria, ci și în Mozambique, Egipt, Tanzania.  În India persoanele care se convertesc la creștinism sunt atacate, mutilate, discriminate. În aprilie 2019, în Sri Lanka, peste 400 de creștini au fost masacrați în ziua de Paște. În România și în întreaga lume bisericile au fost închise pe vremea pandemiei. În unele țări încă rămân închise. Tot, ni se spune, din acest motiv.

Legi privind nediscriminarea și incitarea la ură sunt adoptate în tot mai multe țări care au ca obiectiv reducerea la tăcere a creștinilor care susțin și mărturisesc Adevărul așa cum e el aflat pe paginile Scripturii. In iunie, Camera Deputaților a adoptat, în unanimitate, o astfel de lege în România. Exemple similare există din abundență. În toată lumea. Parcă nu mai există colț în lume unde creștinii pot să-și practice credința în siguranță. Ce se întâmplă?

În aceste vremuri când persecuția și discriminarea împotriva creștinilor devine un fenomen global, este nevoie mai mult ca oricând de o solidaritate globală a tuturor creștinilor. Persecuția creștinilor într-un mic colț al lumii ne afectează pe toți. Suntem îndemnați de părinții noștri spirituali să nu fim indiferenți, ci să plângem cu cei ce plâng. Să fim solidari.

Haideți să fim solidari cu creștinii din toată lumea care suferă pentru Adevăr.

Peter Costea