ROMÂNIA VS EUROPA – Înțeleg miza acestei dezbateri.
Este clar că nu există un negru absolut și nici un alb absolut în politică.
Dar, în linii generale, există bine și rău, dreptate și nedreptate… inclusiv în politică.
Interferența rușilor în alegerile din România, presupusă și probabil reală, nu este o scuză din moment ce toată lumea își exprimă punctul de vedere despre tot ce se întâmplă în toată lumea.
Bunăoară, domnii / doamnele de la Bruxelles și chiar din România uită cu nonșalanță că au atacat cu vehemență candidatura lui Donald Trump, apăsând nu tocmai discret talerul părții opuse. Rușii nu au influențat cu nimic mai mult decât “soroșiștii”, dar deh, noi avem voie pentru că…
În România, stabilimentul politic și mediatic este aservit într-o asemenea măsură statului adânc dar și celui de suprafață (care în Europa au ajuns să fie unul și același lucru), încât “intervenția” rușilor, dovedită și nu prea, este irelevantă în contextul alegerilor prezidențiale.
Că este așa se dovedește tocmai prin faptul că după anularea alegerilor (doar atunci când s-a văzut unde bate electoratul), acum i s-a retras dreptul la candidatură indezirabilului Călin Georgescu.
Acest lucru nu este o dovadă de autoritate și putere a instituțiilor statului, ci de slăbiciune!
Dacă dl Georgescu ar fi fost atât de corupt pe cât pretind forurile competente(?), întreb, de ce nu l-au descalificat de la bun început.
De ce mai întâi au anulat alegerile, apoi l-au acuzat de coluziune cu rușii (imputare foarte abstractă care poate însemna inclusiv că a stat măcar o dată de vorbă cu sau despre vreun rus) și abia la urmă, când au văzut că electoratul nu se… îmblânzește, au început să-i scoată schelete din dulapul… vecinilor?
Europa se dovedește a fi un sistem totalitar, imoral și războinic!
Dacă dl Georgescu este acuzat de putinism, fie și adevărat, Europa nu este cu nimic mai presus.
Donald Trump și JD Vance au demascat această realitate! Zelenskyy a urmat sfaturile dezastruoase ale europenilor și a ratat, sper că doar temporar, șansa de a aduce din nou pace sărmanului popor ucrainean care, până la urmă, plătește oalele sparte.
Într-o altă ordine de idei (sper cu toată sinceritatea să fiu auzit unde trebuie) România este prea mică, prea slabă și prea adâncită în propriile ei cazuri și necazuri, ca să stea la masă (ATENȚIE!) nu CU cei mari, ci acolo pe undeva pe lângă ei, la cheremul lor, crezând că vor conta vreodată mai mult decât un locșor de pus degetul pe hartă…
Dumnezeu să aibă milă!