Marius Cruceru spunea deunăzi că:
Nu intelegeti cit de grav este pina nu ne vor muri persoane cunoscute, dragi!
Cind furtuna e departe si vezi traznetele de la zeci de km, furtuna este spectaculoasa. Cind trazneste linga tine, e ingrozitoare!
Astăzi a căzut trăznetul pe Viorel Candrianu și ne-am înspăimântat toți. Ce-i de făcut? Ce-i de spus cu sens și cu miez într-o astfel de situație?
Cred că trebuie să revenim la lucrurile fundamentale.
- Trebuie să plecăm de la convingerea că suntem nemuritori prin Christos, că moartea nu ne poate muta decât dintr-un loc într-altul. Atât! Privită din acest punct de vedere, moartea nu ne poate face decât bine. La Domnul este, vorba lui Pavel, „cu mult mai bine“.
- Trebuie să ne sprijinim pe existența Providenței, definită ca „mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“. Nimic nu se petrece la întâmplare. De la firul de păr, la cele două vrăbii și până la plecarea mea și a ta, toate sunt planificate de Cel care ne-a scris toate zilele mai înainte ca să fi fost vreuna dintre ele.
- Trebuie să credem că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi și până nu Și-l împlinește niciunul dintre noi nu moare. Când s-a împlinit planul acesta, vorba lui Rick Warren, de ce-am mai pierde vremea pe aici?
- Lumea materialistă din jur are cultul vieții de aici. Ne-am educat în acest cult și ne visăm de-a pururi sănătoși și plini de drepturi. Adevărul este că aceasta este cea mai falsă înțelegere a existenței. Richard Wurmbrand spunea în meditația consacrată zilei de azi că „săracul Lazăr stătea la poarta bogatului și nu i-a trecut niciodat prin minte să protesteze împotriva nedreptăților sociale.“ Probabil că de aceea a și ajuns acolo unde a ajuns. Cu siguranță ținta lui a fost atinsă. Țintele noastre, dacă sunt din cele efemere și înșelătoare vor rămâne în continuare neatinse, lăsându-ne frustrați și neîmpliniți. Trebuie să ne re-educăm grabnic.Culmea, în ierarhia noastră de valori, este că Viorel nu va putea avea nici măcar înmormântarea la care avea dreptul și pe care i-am fi fost gata să i-o oferim toți. De ce așa? Vorba fratelui Simion Cure: „O știe El“.
- Și pentru că tot am vorbit de moșu Cure, dați-mi voie să vă repovestesc o amintire cu el de aici, din Los Angeles. Murise paradoxal un om care așteptase ani mulți să-i vină familia din țară. Moartea lui, imediat după reîntregirea familiei, a căzut ca un trăznet peste noi toți. Era total lipsită de sens. La priveghi au fost mulți păstori locali, dar niciunul n-a avut putere să vorbească. Moșu a zis atunci domol: „Lăsați-mă pe mine. Voi doar rugați-vă pentru cei ce ascultă.“ S-a uitat drăgăstos la tânăra văduvă și la copiii năuci și complet dezorientați. S-a uitat apoi la noi, ceilalți care eram nu departe de starea familiei îndoliate … Și-a mângâiat obrazul cu două degete purtate de-o parte și de alta a gurii (gestul lui caracteristic) și a început:„Fraților, ce avem noi aici este o întâmplare cu tâlc ascuns. Neînțeleasă de noi. Și asta nu este pentru prima dată. V-am citit textul care vorbește despre un Petru care sare să-L contrazică pe Fiul lui Dumnezeu. Un Petru gata să se ia la trântă cu El și să-L învețe cum trebuie să facă. Un Petru nemulțumit și neascultător:„Nu, Doamne, n-ai să mă speli pe mine niciodată!“Și Domnul i-a spus atunci niște vorbe de care avem și noi nevoie astăzi aici: „Petre, ce am să fac Eu acum, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea“.„Ce am să fac Eu, tu nu pricepi acum, dar … vei pricepe după aceea.“Glasul fratelui Cure a sunat dintr-o dată clar și convingător, ca lumina unui far de departe, potolindu-ne pe toți cu greutatea cuvintelor Mântuitorului nostru.E mare pricepere să știi să alegi un text biblic potrivit cu o situație. Eu, astăzi, după vestea teribilă cu Viorel Candrianu nici nu-l mai caut. Îmi răsună în urechi ecoul cuvintelor fratelui Simion Cure, unul din mai marii lui Viorel, unul din cei la care s-a uitat cu admirație în anii lui de formare ca lucrător.
Citeste continurea aici: barzilaiendan.com