Ne-am aștepta ca în contextul pandemiei COVID-19 ființele umane (încă) vii să aibă mai mult respect și compasiune pentru viață. Din nefericire, sentimentele care sunt exprimate în mass -media, mai ales în cea de elită, par ostile la adresa vieții în general și în special a oamenilor în vârstă și a copiilor nenăscuți.
Practic, nu există zi în care să nu îți izbească ochiul un articol ostil la adresa sarcinilor ori unul care să nu deplângă situația dificilă prin care trec femeile însărcinate ori care sunt pe cale de a naște. Lamentarea mass-mediei, însă, e ipocrită. Nu e făcută din compasiune pentru îngrijorarea sinceră a mamelor însărcinate, ci e folosită ca prilej pentru a promova avortul și ideea că e imoral să aduci pe lume copii în contextul pandemiei, al declinului economic subit, drastic și de lungă durată, al unui viitor incert din punct de vedere economic, social, dar și geopolitic, când lumea se clatină, iar titanii politici ai zilei sunt în conflict.
O minte care gândește în acest fel a zămislit un articol care m-a îngrijorat citindu-l luna trecută. Doar o minte care gândește așa poate veni cu titlul „Is is OK to have a child / E acceptabil să ai un copil?”
[Link: lrb.co.uk/the-paper/v42/n05/meehan-crist/is-it-ok-to-have-a-child]
Observați modul în care e adus în discuție subiectul. Nu ca și o afirmație, ci sub formă de întrebare. E o întrebare care denotă o strategie periculoasă de infectare a minții, în mod gradual. La început subiectul e adus în discuție sub forma unei întrebări, iar în timp întrebarea devine un imperativ categoric de tipul: „nu e bine să ai copii”, „e interzis să ai mai mult de un copil”, „e imoral să aduci pe lume copii în aceste zile ale pandemiei și incertitudinii zilei de mâine”.
Observați, de asemenea, că titlul face referință la „un copil”, nu la „copii”, ceea ce denotă convingerea autoarei că a aduce pe lume „copii” (la plural) e, din start, imoral. Un singur copil pare să fie moral.
În acest fel se normalizează o gândire bolnavă, una care devine ea însăși un virus toxic și care în timp se extinde și devine parte din viața și gândirea normală a societății. Iar apoi o practică. n acest sens există precedent. Așa s-a înfăptuit, de exemplu, normalizarea și acceptarea homosexualității. Cu câteva decenii în urmă, întrebarea a fost aceeași, „Is it OK to be gay / e acceptabil sa fii homosexual”? În timp, întrebarea a devenit un subiect de discuție, iar azi am ajuns unde știm cu toții – normalizarea unor sumedenii de comportamente sexuale imorale, nebiblice, necreștine, nefirești.
Haideți, însă, să revenim la subiectul nostru: is it OK to have a child / e potrivit să ai un copil? Articolul a fost publicat în London Review of Books pe 5 martie. [Link: lrb.co.uk/the-paper/v42/n05/meehan-crist/is-it-ok-to-have-a-child]
Sunt unele articole și titluri de articole care îngrozesc mai mult ca altele. Acesta e unul dintre ele, unul care mi-a dat fiori. A fost publicat înainte de explozia pandemiei coronavirus, când era încă la modă să se promoveze noua ideologie (ori idolatrie?) mondială – modificările climatice.
Autoarea în sine nu e ostilă procreării. Lasă cititorii să decidă pentru ei dacă vor sau nu să aibă copii, ori câți copii. Cât despre ea, are doar un copil și nu intenționează să aibă mai mulți. L-a făcut nu cu soțul, ci cu „partenerul” ei. Vrea un singur copil pentru a nu deveni o „povară” pentru mediu și climă.
Vă sugerez articolul nu doar pentru că reflectă o gândire care se extinde asemenea unui foc de miriște în tot Occidentul și America de Nord. Vi-l ofer și pentru că el denotă modul în care diferite curente, în special feministe, privesc viața, procrearea, și copiii nenăscuți. Pentru aceste curente copiii sunt un blestem. Un blestem pentru ele ca ființe umane, dar și pentru planetă și viitor.
Vă ofer un exemplu. Autoarea citează pe una dintre feministele proeminente ale zilei care descrie modul în care ea a născut un copil. Își numește copilul un „bastard” („the bastard”), care îi violează trupul („violence against the body”) și care devine inamicul ei („the bastard turned suddenly into an enemy”). Pentru ea, procesul nașterii „is an encounter with death / o intâlnire cu moartea …”
Ne confruntam cu vremuri deosebit de dificile pentru cei care doresc să ducă o viață de evlavie și aproape de valorile creștine. Comentariul de astăzi e desemnat să ne ajute să ne pregătim mințile pentru aceste vremuri grele care, foarte probabil, se vor înăspri.
Peter Costea, avocat și președintele Alianței Familiilor din România