Fii și fiicele Iluminismului își sărbătoresc în această lună identitatea lor seculară. Sub steagul curcubeu. Marile corporații globale, dar și cele naționale care vor să imite obiceiurile celor mai mari, s-au aliniat să cânte în strună fiilor și fiicelor Iluminismului.
Este practic imposibil să ieși în spațiul public fără să nu vezi un obiect ori o imagine care să nu aibă curcubeul pe ele. Sărbătorirea „diversității” a devenit noua religie mondială. Noul credeu al secularismului. Natural, este o „diversitate” definită și implementată de secularism și adepții lui.
Am asistat la aceste spectacole, care în timp au devenit spectacole intolerante, de câteva decenii încoace. La început unii dintre noi au zâmbit, apoi au dat din cap, dar puțini ne-am dat seama că discursul „diversității” era de fapt o unealtă de distrugere îndreptată împotriva valorilor și a cetățenilor tradiționali.
Sărbătorile diversității au devenit parade care anunță apariția pe piața socială a noi identități, unele mai bizare ca altele. Iar altele dincolo de orice am putea considera bizar, straniu ori șocant. Ultima identitate, proclamata în politicile și discursurile oficialilor Administrației Biden, este noua nomenclatură pentru femeile însărcinate. Ele au devenit, peste noapte, „birthing people / persoane care nasc”.
Femeile deci au trei identități: (1) femeile care își asumă identitatea femeiască pe baza realităților biologice; (2) femeile care își asumă această identitate chiar dacă aparțin sexului opus; și (3) femeile însărcinate, acum identificate ca „persoane care nasc copii”.
Unde ne poziționăm noi, creștinii, față de această explozie a identităților bizare?
Cât despre mine și colegii mei din mișcarea politică creștin-democrată din România, poziția noastră este simplă și categorică: am declarat luna iunie drept luna identității creștine în România.
Recomand tuturor creștinilor să își asume această identitate în spațiul public, fără rușine ori teamă de consecințe. Este o identitate frumoasă și eternă. Fondatorilor creștinismului nu le-a fost rușine de eticheta de „creștin” aplicată lor de păgânii Romei antice. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Romani că nu îi este rușine de Evanghelia lui Hristos. Și tot el și ceilalți apostoli ne îndeamnă să ne asumăm și să promovăm în viața privată și publică o identitate creștină, în întregime diferită de cea păgână din lumea antică ori seculară a zilelor noastre.
E important, dar și obligatoriu, să ne asumăm și să ne promovăm identitatea creștină. Atât în spațiul privat, familie, dar mai ales în spațiul public, așa cum fac fiii și fiicele Iluminismului privind identitatea lor.
Identitatea creștină poartă în ea putere. Asta ne spune Apostolul Pavel. Rușinarea de Evanghelie ori identitatea creștină înseamnă lipsă de putere. Occidentalilor le este rușine de Evanghelia lui Hristos. Din care motiv nu au putere să confrunte decadența, irezistibilele tentații hedoniste, ori să abandoneze drumul care duce la moarte.
Iar dacă valorile nu mai sunt ținute la rang înalt de politicienii noștri este tocmai pentru că le este și lor rușine de Evanghelia lui Hristos. Preferă alinierea valorică cu Bruxellesului în loc de alinierea cu Evanghelia care dă putere.
Necunoscut mie până săptămâna trecută a fost faptul că creștinii catolicii sărbătoresc deja luna iunie ca lună a identității creștine. Indirect, din 1856. În urma unor evenimente istorice petrecute în anii 1670, catolicii au început, în mod neoficial, să sărbătorească The Sacred Heart of Jesus / Inima Sacră a lui Iisus, prin manifestări și mese în familie dedicate valorilor creștine.
Sărbătoarea aceasta s-a extins în lumea catolică până când a fost recunoscută în mod oficial de Biserica Catolică în 1856.
Creștinii sunt pe aceeași pagină, indiferent de specificațiile lor teologice. Identitatea creștină este una singură, ancorată în Calea Adevărului. Recomand, în sensul acesta articolul: For Catholics, June Isn’t ‘Pride Month,’ It’s Dedicated to the Sacred Heart of Jesus / Pentru catolici, iunie nu este „luna mândriei’, ci e dedicată inimii sacre a lui Iisus: thefederalist.com.
Peter Costea