Where is your God? Unde este Dumnezeul tău?
Revin la subiectul ateismului în contextul pandemiei, întrebând din nou: ce relevanță au ateii în zilele acestea? Recent mi-a venit în minte un material interesant pe care l-am citit pe durata unui zbor cu US Airways cu mulți ani în urmă. Răsfoind revista de la bordul aeronavei am dat peste un articol cu un titlu care mi-a atras atenția: „Where is your God / Unde este Dumnezeul tău?”
Autorul articolului se declara ateu, dar la finalul articolului afirma că nu e tocmai sigur dacă încă era ateu. Era un om avut din Charlotte, North Carolina. Afacerile, scria el, îi mergeau bine, banii curgeau gârlă, iar el, soția și copiii erau fericiți. Ce ar fi putut să nu le meargă bine? Nimic. Cel puțin așa gândea el în sinea lui.
Totul i-a mers bine până într-o zi când, subit, sănătatea i s-a șubrezit și a ajuns în spital. Diagnosticul era grav și avea nevoie urgent de operație. A fost dus rapid în sala de operație și în jurul lui s-au adunat câțiva medici și asistente pentru a-l opera.
Dintr-o dată, o asistentă medicală, femeie de culoare, s-a aplecat peste el și i-a șoptit în ureche: „Where is your God? / Unde este Dumnezeul tău?” Cu aceste cuvinte, ateul a căzut într-o comă, a fost resuscitat, operația a reușit. De atunci au trecut anii, moment în care autorul făcea o cronică a vieții lui, urmându-și traiectoria vieții din copilărie, distanțarea lui de Dumnezeu, căderea în necredință și transformarea lui într-un ateu, raționalist și încrezător nu în Dumnezeu, ci în știință.
Intervenția medicală i-a schimbat viața, făcându-l să-și regândească ateismul. La momentul publicării articolului, autorul se plasa undeva la mijloc, nici ateu, dar nici un om al credinței.
Ceea ce mă duce din nou la cartea lui John Gray, Seven Types of Atheism pe care am discutat-o de mai multe ori deja.
Britanicul ateu Gray îi găsește pe atei în întregime nefolositori societății. Nu au cu ce contribui la binele comun. Gray are cuvinte deosebit de aspre despre iluminiștii francezi pe care îi numește rasiști și anti-semiți. Rasismul și anti-semitismul modern își au rădăcinile în Iluminism. Gray afirmă cu îndrăzneală că „modern racist ideology is an Enlightenment project / Ideologia rasistă modernă este un rezultat al Iluminismului”. (Pagina 57)
Adaugă el: „If you look at the Enlightenment’s most celebrated figures – David Hume, Immanuel Kant and Voltaire – you find that ideas of racial hierarchy are central to their thinking. Much of the Enlightenment was an attempt to demonstrate the superiority of one section of humankind – that of Europe and its colonial outposts – over all the rest / Dacă privești la cele mai impozante personalități ale Iluminismului – David Hume, Immanuel Kant și Voltaire – vei găsi că ideile ierarhiei rasiale au un loc central în gândirea lor”.
Categoric, ateismul nu are nicio relevanță, nu a avut niciodată relevanță pentru societate, nu a realizat nimic pozitiv pentru societate și este în întregime irelevant, în special acum, la începutul noii epoci umane: era COVID-19.
Vă dau un exemplu: Japonia. Chiar budistă, shintoistă, necreștină (ori păgână, dacă vreți), în aceste zile de groază mondială japonezii se îndreaptă cu grămezile spre credințele religioase ale strămoșilor lor pentru a prinde nădejde.
[Link: japantimes.co.jp/news/2020/04/11/national/history/mythology-amabie-coronavirus/] Se îngrămădesc în temple, produc obiecte și simboluri religioase, amulete și vizitează locurile văzute de ei ca fiind sacre.
Japonia, la fel ca Europa, a avut parte de multe epidemii de-a lungul istoriei ei. Marele Buda e văzut ca „protectorul” Japoniei de epidemii. E văzut la fel și azi, iar japonezii cer să i se facă cât mai multe statui, peste tot.
Peter Costea,
avocat și președintele Alianței Familiilor din România