Cesationismul este teoria ca darurile miraculoase ale Duhului Sfant, adica profetia, darul minunilor, darul vindecarii si cel al limbilor, au incetat de la data cand s-a terminat scrierea Noului Testament. Cuvantul ”cesationism” vine din limba engleza, unde to cessate inseamna ”a inceta”.
Ideea de baza a acestei teorii este ca la data terminarii scrierii Apocalipsei Duhul Sfant a intrat in tacere, adica, de atunci incoace El n u mai vorbeste nimanui.
Ideea cesationistilor este ca atunci cand Duhul Sfant vorbeste cuiva, El da revelatie si, spune teoria, procesul de revelatie s-a incheiat odata cu scrierea ultimei carti din Noul Testament. Greseala lor fundamentala este ca ei nu fac distinctie intre revelatie si calauzire. Duhul Sfant nu vorbeste numai ca sa dea revelatie, ci vorbeste credinciosului ca sa-i dea calauzire. Actiunea de calauzire a Duhului Sfant este atat de importanta incat ea face parte din definitia fiilor lui Dumnezeu: ”Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14).
Cesationistii spun ca in relatia noastra cu Dumnezeu, nu trebuie sa ne asteptam ca El sa ne vorbeasca direct, prin voce audibila, sau in duhul nostru, sau in mintea noastra. Noi avem acum Scriptura, si Dumnezeu nu ne vorbeste decat prin Cuvantul Sau scris in Scriptura. Duhul Sfant doar ne ilumineaza mintea ca sa intelegem Scripturile.
Ca sa intelegem radacinile istorice si filosofice ale cesationismului, trebuie sa mergem inapoi in timp si sa urmarim ce s-a intamplat in Europa in ultimii 250 de ani.
Pe la anul 1750, in Franta a aparut miscarea filosofica numita iluminism. Practic, aceasta insemna ateism. Ideea fundamentala era anti-religioasa: se afirma ca religia este superstitie si ca stiinta a iluminat mintile oamenilor ca sa nu mai creada in supranatural, in Biblie, in minuni.
O serie de filosofi crestini, influeintati de iluminism, in sensul ca au acceptat ca minuni nu se intampa, dar care n-au putut abandona credinta in Dumnezeu, au formulat urmatoarea credinta:
Dumnezeu a conceput universul, l-a creat, i-a fixat legi dupa care sa functioneze, i-a imprimat energia necesara si l-a pornit, dar de atunci nu mai intervine in sistem, prin urmare, minuni nu se mai intampla si profetie nu exista, deoarece Dumnezeu nu mai intervine sa spuna cuiva ce se va intampla in viitor. Acest sistem de gandire se numeste deism.
Pe la anul 1830, un grup de teologi germani, care simpatizau cu iluminismul si cu deismul, dar care voiau sa ramana profesori de teologie, si-au zis: Noi nu mai putem crede in minunile din Biblie si nu mai putem creede ca au existat profetii. Atunci, cum sa explicam faptul ca in Biblie sunt relatate minuni si profetii? Ca sa raspunda la aceasta intrebare, adica sa spuna ca minunile si profetiile sunt o inventie umana, ei au nascocit urmatoarea strategie: Schimbam data scrierii cartilor din Biblie in care exista minuni si profetii. Astfel, spunem ca cele cinci carti din Pentateuh n-au fost scrise de Moise pe la anul 1400, ci multe secole mai tarziu. Evreii, au zis ei, nu stiau sa scrie si si-au transmis istoria verbal, si astfel, prin transmitere orala timp de sute de ani, s-au creat legendele despre eliberarea din Egipt, despre trecerea Marii Rosii, despre minunile de la Sinai, etc.
Trebuie sa subliniem raspicat ca ei nu au decoperit date istorice pentru teoria lor, ci aveau doar programul diabolic ”sa dovedeasca” ca minunile din Pentateuh nu au avut loc.
O alta carte in care se relateaza multe minuni si, mai ales, multe profetii, este cartea care poarta numele ”Daniel”. Daniel a trait in Babilon aproximativ de la anul 620 pana prin anul 530 inainte de Cristos. Daniel a trait mai multe minuni, dar ceea ce este mai miraculos este faptul ca Daniel a avut vedenii despre imperii care vor veni in viitor: imperiul persan, imperiul grecesc, imperiul roman. Teologii germani au venit cu urmatoarea ”explicatie” a fenomenului acestor profetii: Cartea ”Daniel” a fost scrisa de un anonim pe la anul 150 i.Cr., dupa evenimentele descrise in carte si a fost doar atribuita lui Daniel din Bablion.
In Noul Testament, cele patru Evanghelii sunt cartile cele mai pline de minuni. Iata cum le ”explica” acesti teologi: Ele n-au fost scrise de apostoli si de martori oculari ai evenimentelor, ci au fost scrise pe la anii 80, 90, sau chiar 100. Pana atunci, evenimentele au fost transmise oral si astfel au fost inventate minunile lui Isus si invierea Lui. Ca sa aiba credibilitate, autorii anonimi au atribuit aceste carti unor oameni din prima generatie de crestini: lui Matei, Marcu, Luca si Ioan.
Acesti teologi se numesc liberali si ei au creat teologia liberala.
Trebuie sa subliniem inca odata, foarte raspicat: Teologii liberali n-au gasit documente istorice pe baza carora sa-si formeze teoriile. Ei au inventat teoriile lor ca sa poata spune ca minunile si profetiile n-au avut loc. Fiindca teologii acestia aveau mare prestigiu, ei decretau ca ”stiinta a dovedit”, dar n-au adus absolut nici o dovada in sprijinul teoriilor lor. Dar o mare parte dintre crestinii din apus i-au crezut sli au incetat sa mai creada in Biblie. Asa s-au golit bisericile din Europa apuseana.
Sa retinem datul fundamental: Teologii liberali sustineau ca minunile si profetiile scrise in Biblie nu au avut loc, deoarece, conform iluminismului si deismului, minuni si profetii nu se intampla.
Teologii si credinciosii care au refuzat sa accepte ideile liberale au fost denumiti fundamentalisti si au fost luati in deradere ca inculti si inapoiati. In a doua jumatate a secolului al XX-lea, insa, credinciosii biblici si-au facut Seminariile si Universitatile lor, la acelasi nivel academic ca cele liberale. Cercetatorii si profesorii din aceste scoli, care si-au zis evanghelice (pentru a se distinge de fundamentalisti), au dovedit cu date istorice si logice ca Biblia este adevarata, adica au dovedit ca autorii cartilor sunt cei carora le sunt atribuite si ca ele contin adevaruri istorice. Cu alte cuvinte, ei au adus dovezi clare ca minunile si profetiile din Biblie au avut loc asa cum scrie Scriptura.
Teologii evanghelici, ca si cei fundamentalisti, sunt si ei oameni, si sunt si ei supusi influientelor vremii lor. Unii dintre ei si-au lasat mintea cucerita si dominata de gandirea modernista. Sa ne amintim ca ideea fundamentala a gandirii moderniste este ca minuni si profetii nu se intampla. Unii teologi fundamentalisti, si unii evanghelici au lasat sa le patrunda in gandire aceasta idee modernista. Dar ei au facut in gandirea lor un compromis: ei au afirmat si afirma ca in vremurile biblice au avut loc minuni si profetii, dar ca de la vremurile biblice incoace minuni si profetii nu mai au loc. Compromisul acesta se numeste cesationism.
Cesationistii afirma ca in vremurile biblice au avut loc minuni si profetii, dar de atunci incoace ele nu se mai intampla, deoarece Dumnezeu a decis ca darurile miraculoase sa inceteze!
Trebuie sa subliniem hotarat ca nu exista nici un fel de dovezi care sa sprijine aceasta teorie. Ea a fost inventata de mintile moderniste, fundamentaliste si evanghelice, care nu pot crede ca in vremurile noastre se mai intampla minuni si profetii.
Eu consider ca aceasta teorie trebuie numita deism biblic.
Deismul filosofic spune ca Dumnezeu a creat universul, i-au fixat legi, i-au dat energia initiala si l-a pornit, dar ca apoi nu mai intervine.
Deismul biblic spune ca Dumnezeu a inspirat scrierea Bibliei, in care ne-a dat legile dupa care sa traim, apoi ne-a pus la dispozitie si energia necesara pentru traire crestina, dar apoi nu mai vorbeste si nu mai intervine, adica nu mai face minuni si nu mai da profetii.
Teologii fundamentalisti, si cei evanghelici care propaga cesationismul au golit viata crestina actuala de prezenta si de activitatea lui Dumnezeu.
Facand acest compromis cu gandirea modernista, ei fac sa fie foarte usor saltul la totala negare a lui Dumnezeu.
Ei golesc bisericile de prezenta vie a lui Dumnezeu. De aici pana la moarte este un singur pas.
Trebuie sa vedem ca in crestinism a avut loc o reactie foarte puternica impotriva cesationismului.
Pentecostalii (1901), apoi carismaticii (1960) au fost cei care au abandonat cesationismul. Apoi trebuie sa vedem cum crestinismul a patruns in America Latina, in Africa si in Asia, unde ideile moderniste nu afectasera gandirea oamenilor.
Acolo, crestinismul este totalmente ne-cesationist, adica este carismatic. Exista 600 de milioane de crestini carismatici in lume si incepe sa se formeze un consens ca viitorul crestinimsului va fi determinat de bisericile dinamice din lumea din afara Europei si a Americii de Nord (Statele Unite si Canada). Viitorul crestinismului sta in miscarile necesationiste, in care Duhul Sfant este eliberat sa dea profetii, sa faca minuni si vindecari si sa dea credinciosilor darul vorbirii in limbi.
Cesationismul limiteaza Duhul Sfant si nu-L lasa sa se exprime cu putere. De aceea bisericile cesationiste sunt fara viata. Credinciosii din Romania sunt confruntati si ei cu aceasta alegere: sa formeze in continuare biserici fara viata si sa stea in biserici fara viata, sau sa auda strigatul exuberant al cantarii: ”Lasati Duhul Sfant sa lucreze! Sa ne elibereze…!”
Articol realizat de Pastor Dr. Iosif Ton
O nuuuuuu!
As putea aduce ca si contra argument ca miscarea „cesationista” isi are originea in conceptia augustiniana-dispensationalista, care oricum este mai veche decat miscarea carismatica, dar am invatat in urma cu cativa ani, cand ati fost la Iasi ca nu neaparat tot ce este mai vechi este si mai bun.
Raman dezamagit de dumnevoastra ca numiti pe cei care sunt cesationisti fara viata, sau „deisti” oare nu faceti exact aceeasi greseala pe care ati facut-o in prefata cartii „Evanghelia dupa Isus” in care ati spus ca dispensationalistii incurajeaza pacatul si ati pus semnul de egalitate intre dispensationalism si libertinaj? Oare nu stiati atunci ca dispensationalismul nu incurajeaza pacatul ci doar afirma ca in diferite perioade ale istoriei(numite dispensatii), Dumnezeu a lucrat in moduri diferite?
Desigur puteti adera la orice miscare doriti, dar de ce cautati sa aruncati cu nori in celelalte miscari? Spuneti ca cesationistii nu cred in calauzirea Duhul Sfant. Total fals, Duhul Sfant este prezent in viata mea, El ma calauzeste si ma indeamna. El este cel care imi lumineaza mintea sa inteleg Scriptura si tot El imi aduce aminte Cuvintele Domnului Isus. Care este rolul Duhului Sfant? Oare nu acela de a il descoperi pe Isus Cristos? Noi trebuie sa citim Cuvantul insipirat al lui Dumnezeu, si doar asa pute creste in asemnarea cu Dumnezeu. Dar acesta crestere este minunea lui Dumnezeu in viata noastra, prin Duhul Sfant? Oare este nevoie de vreo minune mai mare ca aceasta? Oare ce dovada mai buna vreti ca cesationistii cred in minuni decat nasterea din nou? Nu este nasterea din nou o minune?
Si va intreb un lucru nu spune Domnul Isus ca Duhul Sfant are rolul de a ne aduce aminte? Dar daca eu pun in mintea mea proorociile oamenilor si nu Cuvantul lui Dumnezeu(Biblia) atunci ce imi va aduce aminte Duhul Sfant? Scriptura este revelatia lui Dumnezeu, ea este completa si incheiata de asta eu cred ca nu mai avem nevoie de proorocii. Cat despre vindecari, da cred ca Dumnezeu face minuni si astazi, El vindeca de pacat si exista cazuri cand El vindeca si de boli trupesti dar nu cred ca mai exista un dar al vindecarilor, asa cum a fost manifestat in perioada apostolilor.
Inchei cu ceva ce am retinut din predica dumnevoastra din Iasi, de la biserica penticostala. Spuneati asa: „sunt unii care spun Domnul mi-a vorbit, Duhul Sfant mi-a vorbit… NU-I CREDETI…. Dumnezeu nu vorbeste asa, El ne vorbeste prin Sfanta Scriptura”
Precizare: forma infinitiva a verbului „a inceta” in limba engleza este ” to cease”