Miscarea carismatica a inceput pe la anul 1960. Ea se aseamana foarte mult cu miscarea penticostala, inceputa in 1901. Asemanarea fundamentala dintre aceste doua miscari sta in credinta ca darurile miraculoase ale Duhului Sfant (profetia, darul minunilor, darul vindecarii si vorbirea in limbi) sunt date si astazi, spre deosebire de cesationisti, care sustin ca ele au incetat odata cu scrierea Noului Testament. Exista insa cateva diferente intre ele.
Astfel, miscarea penticostala sustine ca vorbirea in limbi este semnul fizic al botezului cu Duhul Sfant, iar miscarea carismatica sustine ca poti sa fii botezat cu Duhul Sfant fara sa capeti vorbirea in limbi. De asemenea, miscarea penticostala s-a constituit in cateva culte noi si independente de celelalte culte crestine, pe cand miscarea carismatica incearca sa ramana in sanul celorlalte culte, dar se constituie in biserici separate numai cand sunt scosi din cultul in care s-au nascut.
Dupa zece ani traiti departe de Dumnezeu (1957-1967), la data de 21 ianuarie, 1968 am avut o intalnire reala cu Domnul Isus, care m-a asigurat ca El a murit pentru toate pacatele mele si ca sunt iertat si acceptat de El. Cateva zile mai tarziu am decis ca Cel ce M-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine trebuie sa fie totalmente stapanul vietii mele si sa decida El tot ce se va intampla in viata mea de aici inainte. A fost cea mai fundamentala decizie a vietii mele si aceasta sta la baza vietii mele de atunci pana astazi.
Primul lucru pe care mi l-a cerut noul meu Stapan si Domn a fost sa marturisesc public intoarcerea mea, devenind membru in Biserica baptista din Cluj-Iris. L-am ascultat, desi stiam ca voi fi dat afara din invatamant.
Datorita ”Primaverii de la Praga” (miscare de eliberare inceputa de Dubcec), nu am fost dat afara din invatamant. In octombrie 1968 am facut cerere pentru o vizita la Viena. Cand am aflat vestea ca primesc pasaport, am auzit o voce care imi spunea: ”Aceasta este ca sa mergi in Anglia, ca sa studiezi intr-un Seminar de mana intai.” Era prima dintr-o serie de calauziri prin voce audibila pe care mi le-a dat Domnul.
Printr-o serie de alte mari minuni, am ajuns in Viena si in a doua jumatate a lunii ianuarie 1969 am ajuns in Anglia, la Ted Kent, un credincios carismatic pe care il intalnisem in Cluj cu cateva zile inainte de plecarea spre Viena, care imi daduse adresa lui si care mi-a trimis la Viena invitatia pentru Anglia.
Ted Kent voia sa nu merg la un Seminar, ci sa raman cu grupul lui carismatic. El m-a dus la Oxford, doar ca sa capat indrumari de la un profesor cum sa-mi prelungesc viza de doua saptamani pe care o primisem la Viena. Profesorul acela mi-a aranjat imediat o intalnire cu conducatorul Colegiului baptist din Oxford, Dr. Henton Davies, si acesta mi-a dat imediat bursa totala ca sa stuiez in acest colegiu, dar mi-a spus ca trebuie sa studiez manualul de limba greaca si numai dupa ce voi trece examenul de greaca voi putea incepe studiile. Mi-a dat insa o adeverinta ca am fost acceptat in Colegiu, ca sa pot obtine viza de student.Ted Kent era cu mine la toate acestea. M-am intors cu el la el acasa. Aici s-a intamplat un eveniment de mare insemnatate in viata mea.
Ted Kent a adunat la el acasa un grup de credinciosi carismatici. Au inceput sa se inchine si sa se roage. Am fost prins in spiritul de inchinare si de deschidere pentru lucrarea Duhului Sfant. Atunci am simtit ca trebuie sa ma descarc de o povara grea pe care o purtam pe suflet: am marturisit ca in timpul cand am fost departe de Domnul (cand eram profesor la Cluj, iar vara eram ghid turistic la mare) am colaborat cu securitatea si am relatat ce am facut in aceasta colaborare. M-am asezat in genunchi, cei din grup au pus mainile peste mine si eu am inceput sa vorbesc in limbi. Pot spune, deci, folosind limbajul penticostal, ca am fost botezat cu Duhul Sfant.
A urmat insa ceva neasteptat. Unul din grup mi-a spus ca Duhul imi transmite prin ei sa nu merg la Oxford, ci sa raman cu ei si sa invat totul de la ei.
Eu am ramas nedumirit, deoarece calauzirea clara pe care am primit-o eu era sa ma duc la studii ”intr-un Seminar de mana intai” si pentru mine acum era clar ca acesta era Colegiul din Oxford. Le-am spus fratilor ca problema este foarte serioasa si de aceea imi iau trei zile de post, dupa care il intreb pe Domnul ce trebuie sa fac in continuare.
Dupa cele trei zile de post, Domnul mi-a aratat clar ca nu trebuie sa-mi schimb calea, si sa merg la scoala asa cum mi-a spus El. Cand am comunicat acest lucru lui Ted Kent, el s-a infuriat si mi-a spus ca trebuie sa plec din casa lui. Intre timp, eu facusem cunostinta cu cativa pastori baptisti si unul mi-a dat cartea lui de vizita si mi-a spus ca daca cumva am probleme cu Ted Kent sa-i dau telefon. L-am sunat, i-am spus care este problema si el mi-a aranjat sa fiu luat de la Ted Kent de pastorul baptist Ron Hirst, care era in varsta, era necasatorit si locuia numai cu mama lui. Am fost gazduit de ei pana cand mi-am luat examenul de greaca si mi-am inceput studiile la Oxford.
O scurta vreme am continuat sa ma rog in limbi. Nu neg ceea ce s-a intamplat cu mine in grupul de carismatici, ci dimpotriva, consider ca a fost una dintre multele pietre de hotar in pelerinajul meu spiritual si teologic. Dupa acea scurta vreme, am incetat sa ma rog in limbi. De ce? Fiindca am constatat ca darul meu principal este acela de invatator. Ca invatator, lucrul fundamental este ca trebuie sa inteleg. De aceea, pentru mine cel mai important lucru este sa ma rog cu mintea. Studiind teologia la Oxford, aduceam in rugaciune tot ce studiam. Discutam cu Domnul teoriile pe care le invatam si ceream calauzirea Duhului Sfant pe care dintre ele sa o aleg. Astfel viata mea intelectuala se imbina perfect cu viata mea spirituala. Acest lucru a ramas cu mine si ca predicator si ca scriitor. Intai, in timpul meu de partasie cu Dumnezeu, trebuie sa inteleg Cuvanul, sa inteleg voia Domnului; apoi sa inteleg ce sa predic, ce sa scriu, ce sa fac. Acestea toate inseamna ”ma rog cu mintea.”
Pentru mai multa claritate, partasia mea cu Dumnezeu ia doua forme. Uneori, dupa ce citesc Cuvantul si incep sa meditez, Duhul Sfant incepe sa-mi vorbeasca in duhul meu si ma face sa inteleg lucruri noi. Eu iau imediat hartie si scriu. Uneori tot timpul meu de partasie de dimineata il petrec in aceasta ascultare de ce-mi vorbeste Dumnezeu. Si ”omul traieste cu orice cuvant iesit de la Domnul”, deci eu simt ca ”traiesc” fiindca mi-a vorbit Domnul! Alteori, la un moment dat in timpul meditatiei mele ”simt” prezenta reala a Domnului in fata mea si ”stiu” ca este acolo. El, cea mai frumoasa Fiinta din univers, este acolo si imi da partasia Lui simtita. El imi spune ca ma iubeste si eu Ii spun ca Il iubesc. Atunci ma deschid Lui ca sa ma umple, sa ma hraneasca si sa ma adape, sa-mi umplu intreaga fiinta cu El, dupa promisiunea Domnului Isus: ”cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine” (Ioan 6:57). Uneori prezenta Lui este atat de vie si de coplesitoare, incat ma prostern cu fata la pamant si ma inchin Lui cu toata fiinta. Acestea sunt momente de adoratie si de inchinare. Dar puteti observa ca in toate fazele si in toate formele, partasia mea cu Dumnezeu este ceva ce inteleg si ceva ce pot apoi sa explic altora, fiindca aceasta este chemarea invatatorului.
Faptul ca Dumnezeu imi vorbeste face parte din darul profetiei, caci profetia inseamna inainte de toate ca Dumnezeu vorbeste unui om si acesta poate sa spuna dupa aceea: ”Iata ce mi-a spus Domnul”. Iata de ce, in special in anii 1970 imi incepeam predicile cu cuvintele: ”Duhul Domnului mi-a pus pe inima sa va vorbesc despre…”
Dar Domnul a mers mai departe cu mine. In iunie 1977 am avut o iluminare si o viziune prin care am inteles, ”am vazut” cum comunismul se va prabusi dintr-o data. Toti expertii seculari si toti ”profetii” spuneau ca comunismul va birui peste toate popoarele lumii. Impotriva tuturor, am incepout sa spun la Radio Europa Libera sa fim cu incredere ca comunismul se va prabusi si noi ne vom intoarce in Romania. Apoi am avut ”intelegerea” ca Uniunea Sovietica se va destrama si am spus-o si pe aceasta la radio. Acestea erau profetii in sensul de prevestire a unor evenimente care se vor petrece in viitor.
De ce le spun toate acestea? Fiindca prin ele Dumnezeu imi arata ca darurile miraculoase ale Duhului Sfant n-au incetat odata cu incheierea scrierii Noului Testament. Mie Duhul Sfant mi-a dat cel putin doua dintre acestea: darul vorbirii in limbi si darul proorociei. Dar in timpul predicilor mele s-au vindecat oameni de anumite boli. Alteori s-au vindecat oameni cand m-am rugat pentru ei, fie cu punerea mainilor mele peste ei, fie doar prin rugaciune. Acestea sunt aspecte ale darului vindecarilor. Si am avut si cel putin un caz de scoatere a unui duh rau dintr-un om prin rugaciune cu punerea mainilor si inteleg ca Duhul Sfant vrea sa ma foloseasca si in domeniul acesta.
O serie de evenimente din familia noastra, legate de fiica noastra, au dus la o nevoie de redefinire a ceea ce sunt eu si am ajuns sa ma definesc ca ”baptist carismatic.” O mare parte a baptistilor din afara Europei si a Americii de Nord sunt baptisti carismatici. Cand o parte dintre bisericile baptiste din Anglia s-au trezit la o viata noua, aceasta s-a facut prin aderarea la miscarea carismatica. Chiar si in sanul baptistilor de sud (Southern Baptist Convention) au aparut biserici carismatice, desi reactia impotriva lor este foarte puternica. In Alianta Mondiala Baptista, o mare parte dintre ei sunt baptisti carismatici si de aceea ultimul Congres al acestei aliante a fost dedicat rolului Duhului Sfant in bisericile baptiste, recunoscandu-se aspectul carismatic al lucrarii Duhului SFant.
Trebuie sa subliniez acum ca Marturisirea de credinta a cultului baptist din Romania nu ne spune altceva decat ca credem in Duhul Sfant si insira textele din Noul Testament care vorbesc despre El. Nu se vorbeste nimic despre darurile Duhului Sfant si nu se spune ca unele dintre acestea ar fi incetat. Prin urmare marturisirea noastra de credinta baptista nu este cesationista. Si tot ca o concluzie clara, a fi carismatic nu este o incalcare a marturisirii noastre de credinta. Cu alte cuvinte, a fi carismatic nu este o abatere de la marturisirea noastra de credinta. Orice comitet de biserica baptista, sau orice consiliu teologic baptist Roman care ar condamna pe cineva fiindca este carismatic, ar face-o nu pe baza marturisirii de credinta, ci pe o ”traditie” baptista. Ori, noi, baptistii, nu avem ”traditie” si, cu atat mai mult, nu putem lua decizii atat de fundamentale si de drastice pe baza de ”traditie.”
Miscarea strajerilor din Romania a aparut in cadrul cultului baptist si este condusa de pastori baptisti. Este o miscare tanara si ea inca nu s-a definit suficient de bine. Unele afirmatii de pe saitul lor necesita revizuire. Dar cea ce m-a atras pe mine la aceasta miscare este faptul ca cei ce participa la intrunirile Stajerilor se elibereaza de pacate si de duhurile pacatelor, traiesc o veritabila reintoarcere la Domnul, traiesc o noua umplere cu Duhul Sfant si devin pasionati pentru o viata de sfintenie.Eu m-am asociat cu aceasta miscare tocmai pentru ca am vazut ca este o miscare de trezire spirituala si ca are in ea un dinamism puternic al Duhului Sfant. Eu doresc cu tot sufletul o noua trezire spirituala in Romania si consider ca aceasta miscare poate fi instrumentul sau vehicolul acestei treziri. Conducatorii ei m-au chemat intre ei ca sa aduc in miscare invatatura Domnului Isus. Rolul meu, deci, va fi si acela de a ajuta la fundamentarea teologica a acestei miscari.
Liderii spirituali ai acestei miscari si slujitorii Domnului, Nelu Demeter, Nelu Peia si Ilie Popa sunt asociati si in colaborare cu Miscarea de trezire din alte parti ale lumii (Nigeria, Africa de Sud, Uganda, America Latina, Egipt si tarile ex – sovietice). Ceea ce am remarcat in evloutia lucrarii de trezire din Romania urmarind transmisiile conferintelor si chiar a Scolii de Vindecare si Eliberare prin Cuvantul lui Dumnezeu este roada, care la urma urmei califica orice om si orice lucrare. Ceea ce vad eu la Nelu Demeter (pentru ca pe el il cunosc personal si mai indeaproape fiind un fost angajat al Societatii Misionare Romane in care am lucrat) este darul lui exceptional de consilier spiritual. Daca lucrarea pe care o face ii ajuta pe oameni (in special tineri) sa se elibereze de pacate si de duhurile acestor pacate, sa se umple de Duhul Sfant si sa capete pasiunea pentru o viata curata, putem noi sa ne impiedecam de faptul ca anumite manifestari de la adunarile Strajerilor nu sunt pe gustul nostru? Unii le vad numai pe acestea. Eu vad prezenta Duhului Sfant in aceasta miscare.
Acest articol a fost realizat de Pastor Dr. Iosif Ton