Lucruri extrem de importante se petrec sub ochii noștri în aceste luni de început de an.
În timp ce atenția și politica Occidentului și a noastră sunt focalizate pentru a supraviețui la nivel de viață, economie, democrație si drepturi civile, marșul Chinei comuniste într-o direcție îngrijorătoare continuă. Rar în istorie au mai avut regimurile totalitare o oportunitate atât de prielnică pentru a-și extinde influența și puterea la nivel global. Uniunea Sovietică a avut această oportunitate în 1944-1945, când și-a extins dominația până în inima Europei, România fiind o victimă a acelei oportunități.
În primăvara lui 2020 o oportunitate similara stă în fața Chinei, țară care a cauzat pandemia și o folosește pentru a solidifica dictatura lui Xi în China și a extinde puterea politică, militară, economică și diplomatică a Chinei în restul lumii.
În acest sens, însă, China beneficiază de niște aliați la care nu ne așteptam: presa occidentală, ori mai bine zis unii jurnaliști occidentali. Nimic nou în asta, însă, și din nefericire. Pe vremea Uniunii Sovietice, și mai ales a lui Stalin, unii occidentali simpatizanți ai comunismului vizitau Uniunea Sovietică și la întoarcerea acasă scriau cărți ori articole care lăudau sistemul comunist. Termenul de „fellow traveller” era aplicat acelor persoane.
Acesta este subiectul de azi. În urmă cu o săptămână am fost șocat citind un articol în New York Times cu titlul pe care și eu l-am ales pentru comentariul de azi „Gracias China”! [Link: nytimes.com/…/op…/china-latin-america-covid.html]
Articolul a fost scris de doi jurnaliști din America Latină care, judecând după conținutul și tonul articolului, sunt ostili Statelor Unite, dlui Trump, și elogiau de numa regimul totalitar din Beijing. New York Times îi numește pe cei doi „foreign affairs experts”.
Articolul trece în revistă sprijinul umanitar acordat de China Mexicului (5 ventilatoare, 100.000 de măști și 50.000 de kituri de detectare a coronavirusului) și Argentinei („a large shippment of much needed masks, gloves and protective suits”) Natural, autorii nu puneau la îndoială calitatea acestor produse „made in China”. Presupuneau că sunt de înaltă calitate.
De asemenea, autorii punctau alte realizări ale Chinei în America Latină: din 2016 încoace China a pregătit, anual, „sute de jurnaliști” din America Latină, a practicat „medical diplomacy”, a finanțat construcția de drumuri și poduri în America Latină, și-a deschis piața pentru importurile de carne de vită din Brazilia, a deschis 41 de Confucius Institutes în America Latină care promovează „cultura și civilizația” chineză în Emisfera Vestică, și cam atât.
În schimb, SUA și mai ales dl Trump, sunt făcuți cu ou și cu oțet pentru că au „închis granițele” Americii pentru imigranți, au interzis exportul de materiale de protecție necesare în SUA pentru combaterea pandemiei, au expulzat imigranții ilegali din Guatemala și Honduras, și că, în general, SUA se comportă ca un „gringo” arogant.
E puțin naiv pentru jurnaliști să creadă că această investiție a Chinei în America Latina e fără rost, ori că nu urmărește un scop. Scopul e ușor de priceput: extinderea influenței Chinei în detrimentul Statelor Unite.
China, însă, are același obiectiv și în Europa. Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la iveală. China a devenit atât de influentă încât intimidează chiar și Bruxellesul.
Potrivit unui articol din New York Times publicat în martie, China a amenințat Uniunea Europeană cu retribuții dacă adoptă un ton acuzator la adresa Chinei privind pandemia. [Link: news.yahoo.com/eu-dilutes-report-coronavirus-disinf…]
New York Time a intrat în posesia câtorva mesaje electronice între China și Bruxelles. În martie, Uniunea Europeană urma să adopte un raport critic la adresa Chinei privind rolul ei în izbucnirea și extinderea pandemiei.
În urma presiunii Chinei, însă, potrivit articolului, „the European Union diluted a report detailing Chinese government disinformation about the spread of the coronavirus after Beijing threatened the 27-country bloc / Uniunea Europeana a diluat un raport care detalia campania de dezinformare a guvernului chinez privind extinderea coronavirusului ca urmare a amenințărilor Beijingului la adresa Uniunii Europene”.
China a înlocuit Uniunea Sovietică a anilor 60 și 70, devenind cel mai periculos stat din lume.
Peter Costea,
avocat și președintele Alianței Familiilor din România