Clarificari (2) – Iosif Ton

Am semnalat deja faptul ca Domnul Isus atribuie anumite boli lui Satan si ingerilor lui (demonii, sau duhurile rele) si ne arata ca oamenii trebuie eliberati de aceste duhuri pentru a reveni la sanatate.
Sa privim acum la cea mai ciudata afirmatie a Domnului Isus referitoare la duhurile rele, sa o luam in serios, ca pe o revelatie pe care ne-o da Cel care este Dumnezeu intrupat si apoi sa cautam sa-i intelegem sensul si, mai ales, aplicabilitatea ei in zilele noastre:
”Duhul necurat, cand iese dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste. Atunci zice: ”Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra in casa, locuieste acolo si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocma asa se va intampla si cu acest neam ticalos” (Matei 12: 43-45 si Luca 11: 24-26).
Domnul Isus ne spune ca duhului rau nu-i place sa locuiasca altundeva decat intr-un trup omenesc. Cand el a fost scos dintr-un om, rataceste o vreme prin alte locuri, dar se intoarce apoi la locul de unde a iesit, sa vada daca nu cumva va gasi o portita de intrare. In cazul relatat de Domnul Isus, duhul rau gaseste casa goala. La acest punct trebuie sa ne oprim. S-a intamplat ceva ciudat: el a fost scos din omul acela, dar in om n-a fost pus nimic in locul demonului si astfel casa este goala. Aici nu ni se da nici o alta explicatie. Nu cumva gasim in invatatura Domnului Isus un alt pasaj care sa ne spuna cu ce ar fi trebuit sa fie umpluta casa aceea? Ba da, il gasim in Ioan 14: 15-17, 21 si 23:
”Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; si anume, Duhul Adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi.” (14: 15-17)
”Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (14: 21)
”Isus i-a zis: ”Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui impreuna cu el” (14:23).
Ceea ce trebuie sa subliniem aici este legatura dintre Domnul Isus ca Persoana si ”poruncile” Lui, sau ”cuvintele” Lui, sau ”invatatura” Lui. Din textele de mai sus si, de altfel, din toata invatatura Lui rezulta clar ca nu-L putem separa pe Domnul Isus de invatatura Lui, adica, nu poti sa zici: ”Il primesc pe Domnul Isus ca Mantuitor al meu, dar nu si invatatura Lui, care este prea dificila.”
Numai daca iti insusesti invatatura Lui (trebuie sa o inveti ca sa o ai: ”cine are cuvinele Mele”) si cine traieste dupa aceasta invatatura, numai atunci Domnul Isus iti trimite Duhul Sfant in tine, vine El in tine si Il aduce pe Tatal in tine, adica te umpli de intreaga Sfanta Treime. Numai cand sunt Ei in tine, casa ta nu mai este goala. Dar trebuie sa repetam si sa insistam: conditia ca Ei sa locuiasca in tine este ca tu sa-ti insusesti invataturile Domnului Isus si sa incepi sa traiesti dupa ele.
Opusul trairii dupa invataturile Domnului Isus este trairea in pacat, orice pacat si toate pacatele. Cand incepi sa traiesti dupa invataturile Lui, concomitent o rupi cu pacatele si nu mai traiesti in ele.
Sunt doua etape care trebuie intelese si parcurse: (1) ruperea cu pacatele (echivalent cu iesirea de sub robia duhurilor acestor pacate, adica de sub robia lui Satan), si (2) intrarea sub autoritatea lui Dumnezeu si trairea dupa invataturile Domnului Isus, care reprezinta voia lui Dumnezeu.
Sa clarificam un element important din prima etapa. Este posibil sa ti se prezinte jertfa Domnului Isus pentru pacatele tale si sa ti se spuna ca daca crezi in moartea Lui in locul tau esti mantuit. Tu faci lucrul acesta si, intr-adevar, actul acesta te trece ”de sub puterea Satanei la Dumnezeu” (Fapte 26: 18). Dar! Nu ti se spune ca acum trebuie sa-ti insusesti invataturile Domnului Isus si sa traiesti dupa ele. In cazul acesta ti-a ramas casa goala, deoarece Domnul Isus nu vine acolo unde nu vine invatatura Lui, deoarece numai ”cine are cuvintele Mele si le pazeste (le traieste), acela Ma iubeste” si numai in acela pune Domnul Isus Duhul Sfant si numai in acela vine El Insusi sa locuiasca. Deasemenea, numai in situatia aceasta nu se mai poate intoarce, deoarece casa nu mai este goala.
Exista o confirmare a acestei interpretari in Ioan capitolul opt. Un grup de iudei din Ierusalim au crezut in Domnul Isus. Iata ce ne relateaza Ioan:
”Isus a zis iudeilor care crezusera in El: ”Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” (Ioan 8:31-32). Acesti oameni au facut primul pas: au crezut in Domnul Isus. Acum, Domnul Isus le spue ca trebuie sa inceapa sa traiasca dupa invatatura Lui si, cand vor face lucrul acesta vor deveni liberi din sclavia pacatului, caci ”oricine traieste in pacat este sclav al pacatului” (v. 34). Scopul Fiului lui Dumnezeu este sa elibereze pe oameni de sub sclavia pacatului (”Daca Fiul va va face liberi, veti fi cu adevarat liberi”, v.36) si aceasta se intampla numai cand oamenii care au crezut in El incep sa traiasca dupa invatatura Lui.
Ceea ce se intampla in continuare este socant. Acesti iudei, care au crezut in El, nu admit ca ei ar fi sclavi ai pacatului si deci resping invatatura Lui, care i-ar face liberi. Atunci, Domnul Isus le spune, desi ei au crezut in El:
”Voi aveti de tata pe diavolul si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii” (8:44).
Domnul adauga aceasta explicatie a situatiei acestor oameni: ”Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati fiindca nu sunteti din Dumnezeu” (v.47). ”Cuvintele lui Dumnezeu” sunt invatatura Domnului Isus, deoarece El le-a spus deja acestor oameni: ”vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu” (v.28).
Concluzia este ca nu este suficient sa ”crezi” in Domnul Isus; trebuie si ”sa-L asculti”!
Lucrul acesta este confirmat de ceea ce a spus Ioan Botezatorul despre Domnul Isus (fiti atenti la traducerea dupa original): ”Cine crede in Fiul are viata vesnica, dar cine nu-L asculta nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el” (Ioan 3:36).
Si mai este confirmat de ceea ce scrie in Evrei 5:9: despre Domnul Isus:
”Si dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice.”
Cu acestea, trecem la etapa a doua (dupa ce omul a crezut in Domnul Isus si in jertfa Lui). Intrebarea teologica fundamentala este: Poate un om care a fost mantuit prin credinta in jertfa Domnului Isus sa mai fie ocupat de duhurile rele si, implicit, de diavolul? Situatia o discuta apostolul Pavel in mod teologic si practic in Romani capitolul 6. El se adreseaza aici celor care s-au facut una cu Cristos si ii indeamna sa se considere ”morti fata de pacat si vii fata de Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom.6:11). Dar imediat apostolul lanseaza apelul ca acestia sa nu-si mai dea madularele in slujba fostului stapan. De ce? Explicandu-ne de ce sa nu o faca, Pavel ne comunica de fapt o lege fundamentala a omului in aceasta lume: ”Nu stiti ca daca va dati robi cuiva ca sa-l ascultati…” (Rom. 6:16).
Orice ascultare de diavolul este un pacat. Cand faci un pacat, tu te dai pe tine duhului acelui pacat: un duh de minciuna, de manie, de cearta, de invidie, de nedreptate, etc. In Efeseni 4:17, Pavel scrie ca cine se manie da ”prilej” diavolului. Cuvantul ”prilej” in limba greaca este aforme si inseamna ”cap de pod”, sau ”platforma” de operatiuni. Cand spui o minciuna, duhul de minciuna a obtinut un cap de pod, sau o baza de operatiuni in tine. El imediat aduce si alte duhuri, fiindca trebuie sa ascunzi minciuna prin prefacatorie (fatarnicie) si prin alte pacate. Daca la prima minciuna vorbesti cu greutate, la a doua ti-e mai usor, la a treia si mai usor, pana cand devii un mincinos de rutina. Sa vedem cum explica apostolul Petru ce se intamla cand spui o minciuna. El ii vorbeste unui membru al Bisericii astfel: ”Anania, pentru ce ti-a umplut Satana inima ca sa minti pe Duhul Sfant?” (Fapte 5:3). Lucrul acesta nu s-a aplicat numai lui Anania, ci se intampla intotdeauna cand un credincios spune o minciuna: el il lasa pe Satan sa intre in el si cand rosteste minciuna il minte pe Duhul Sfant, care este Duhul Adevarului! Nu ar trebui sa ne mire, atunci, faptul ca in Apocalipsa 21-22, de trei ori se afirma ca cei mincinosi sunt exclusi din noua creatie, adica din viata vesnica (Apoc. 21:8; 21:27; 22:15).
Sa recapitulam. Duhurile rele sunt specializate in diferite pacate. Cand faci un pacat sau altul, duhul acelui pacat capata baza de operatii in tine. El aduce cu sine alte duhuri rele si prin ele esti determinat sa faci si alte pacate. In felul acesta, partasia ta cu Dumnezeu este blocata, fiindca tu nu mai traiesti in lumina (1 Ioan 1:5-6) si nu mai traiesti dupa poruncile Domnului (1 Ioan 2:3-5) si nu mai traiesti ca Domnul Isus (1 Ioan 2:6). Dar se intampla mai mult: Prin pacatele noastre Duhul Sfant este intristat (Efeseni 4:25-30) si in cele din urma este stins (1Tes. 5:18), Asa se face ca Pavel ii mustra pe Galateni: ”Sunteti asa de nechibzuiti? Dupa ce ati inceput prin Duhul, vreti acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca? Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele legii, sau prin auzirea credintei?” (Gal. 3: 3 si 5). Pavel clarifica lucrurile cand le scrie, mai tarziu in Epistola, ca cei ce traiesc dupa firea pamanteasca sunt exclusi din Imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5:19-20). Exista deci o situatie in care Pavel da acest verdict: ”v-ati despartit de Cristos, ati cazut din har” (Gal. 5:4).
Cu acestea, sa ne intoarcem la invatatura Domnului Isus. Dupa ce El ne spune ca, daca traim dupa invatatura Lui, El isi face locuinta in noi si se face una cu noi ca o vita cu o mladita, El face apel staruitor (repetat de mai multe ori) sa ramanem in El, traind dupa invatatura Lui (Ioan 15: 4-14). Daca nu o facem, Tatal ne taie, ca pe o mladita neroditoare; mladita este aruncata afara, se usuca si apoi este aruncata in foc si arde (Ioan 15: 4-6).
Stiu ca multi ar vrea ca textele pe care le-am citat mai sus sa nu fi fost incluse in Biblie, deoarece le incurca teologia si pacea trairii in pacat!
Ce se intampla cu un credincios care s-a intors la pacate si a ajuns sub robia duhurilor acelor pacate? In primul rand semnalam invatatura Domnului Isus ca duhurile rele produc diferite boli (ex. Luca 13:11-17). Deasemenea, Pavel ii avertizeaza pe crestinii din Corint sa-si examineze si sa-si rezolve problema pacatelor in care traiesc. El scrie ca nota explicativa: ”Din pricina aceasta sunt intre voi multi bolnavi si nu putini dorm” (1 Cor. 11:30).
Concluzia este evidenta: daca cei care traiesc in pacate si din cauza acestora sunt bolnavi, s-ar cerceta si s-ar scapa de pacate si de duhurile rele din spatele acestor pacate, s-ar face sanatosi!
Sa nu ne grabim sa spunem ca necredinciosii ca aceasta este superstitie. Medicii ne spun ca 70-80% dintre boli nu au o cauza materiala, ci una sufleteasca sau spirituala. Ei spun ca daca s-ar rezolva problema care cauzeaza boala (cauza care este in suflet sau in spirit) atunci boala ar dispare.
Atunci, cum sa ducem pe un credincios ajuns in robia pacatelor si, implicit a duhurilor rele si a diferitelor boli, sa se scape de pacate, sa se elibereze de duhurile rele si sa se faca sanatosi? Pentru aceasta ei au nevoie de scoala Domnului Isus pentru vindecare prin eliberare. Dar despre aceasta, intr-un alt articol.
Aici este nevoie de un raspuns celor care au obiectat ca Domnul Isus nu ne porunceste si noua, celor din secolul al XX-lea sa vindecam bolnavii, asa cum le-a poruncit ucenicilor Sai.

Vreau sa adaug la textele deja citate in ”Clarificari”, ceea ce ne spune Domnul Isus in textul de la sfarsitul Evangheliei dupa Marcu. Se stie ca exista cateva manuscrise vechi ale Evangheliei dupa Marcu care se incheie cu versetul 8, din cap. 16. Alte manuscrise au dupa aceasta o incheiere foarte scurta. Altele insa au incheierea lunga pe care o avem noi in Bibliile noastre, de la versetul 9-20, dar pusa in paranteze. Noua, baptistilor, ne plac in special versetele 15-16:
”Apoi le-a zis: ”Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza va fi mantuit; dar cine nu va crede va fi osandit.”
Dar nu ne place ce scrie in continuare:
”Iata semnele care vor insoti pe cei ce vor crede: in Numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi in limbi noi; vor lua in mana serpi; daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste bolnavi si bolnavii se vor vindeca.” Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra impreuna cu ei si intarea Cuvantul prin semnele care–i insoteau. Amin.”
Nu stim cine si cand a adaugat acest sfarsit al Evangheliei dupa Marcu. Stim insa ca ucenicii au invatat pe de rost tot ce i-a invatat Domnul Isus, iar Domnul le-a promis ca Duhul Sfant le va aduce aminte ce i-a invatat El. Ori, daca credem in inspiratia plenara a Sfintei Scripturi, trebuie sa credem si in inspiratia divina a acestui text. Si mai mult, daca credem porunca Domnului sa mergem si sa predicam Evanghelia la orice faptura si cei ce o vor crede vor fi mantuiti, trebuie sa credem si ce ne spune Domnul in continuare despre semnele care vor insoti predicarea Evangheliei. Inca o data: Noi nu putem lua foarfeca si sa taiem afara ceea ce ratiunea noastra moderna nu poate crede. Aceasta o fac numai teologii liberali. Pentru noi trebuie sa fie ”totul sau nimic.”
Eu am decis sa cred totul!

Articol realizat de Pastor Iosif Ton. Sursa strajeri.ro