Tocmai dupa ce i-am scris unui comentator ca „a pus capac” la multimea de acuzatii penibile, prin faptul ca l-a acuzat pe Ton ca ar fi adeptul teologiei lui Nietzsche, am primit un telefon de la cineva care imi spunea ca AGA (Adunarea Generala a Actionarilor) din RVE a decis sa interzica difuzarea predicilor lui Iosif Ton la toate posturile RVE din tara. Marturisesc ca aceasta veste m-a luat pe nepregatite. Am crezut ca n-am auzit bine. Inca nu s-a pus „capacul” la povestea cu Ton. Ce mai urmeaza? Arderea casetelor lui? Distrugerea cartilor lui? Arderea lui pe rug? Comitete care sa voteze asa ceva sigur s-ar gasi, spiritele sunt inca incinse, iar argumente cautam dupa aceea…
Imi amintesc discutiile de dupa Revolutie despre necesitatea unui post de radio crestin. Am fost mobilizati atunci sa ne rugam pentru aceasta, si am facut-o! Ton s-a luptat pentru a mobiliza resurse si a aduce oameni in jurul acestui proiect. Negocierile pentru a obtine licenta (interventiile facute de Ioan Alexandu pe langa Patriarh) au fost anevoioase, dar au adus rezultate. Era limpede pentru toata lumea ca motorul proiectului RVE fusese Iosif Ton.
Dupa ce s-a infiintat RVE in 1994 (sase statii, printre care si Suceava), am aflat ca Ton s-a inchis intr-un studiou si a inregistrat zile la rand pentru radio mesaje care aveau sa fie difuzate multe luni si ani dupa aceea.
Cu un an inainte intrasem la seminar, dar in timpul vacantelor am participat la cateva emisiuni, am luat interviuri pe strada, am participat la prima emisiune din Suceava in direct, am fost acolo si cu Richard si Sabina Wurmbrand in timpul vizitei lor in Suceava. Impresia cu care am ramas din acele zile era ca RVE era proiectul nasit de Ton.
Acum, la 16 ani dupa infiintarea RVE, Iosif Ton a fost in mod oficial interzis pe undele RVE. Solicitarea a venit din partea Cultului Baptist, pe motiv ca Ton nu mai reprezinta vreun cult evanghelic. Am inteles ca nici reprezentantii celorlalte culte nu au avut ceva de obiectat, asa ca aceasta propunere a fost adoptata si a devenit decizie AGA. Trec peste faptul ca, din cate stiu, reprezentantii Cultului Baptist au cerut aceasta mai inainte cu o zi de a fi judecat cazul Ton/Strajerii.
– Or fi avut un mandat, totusi, pentru a solicita aceasta, inainte de a fi sanctionat Ton?
– Sau au avut pentru un scurt moment o revelatie ca „maine va fi mazilit Ton”?
– Sau aveau ceva deprinderi din sistemul de trista amintire, in care deciziile precedau deliberarea?
O fi de inteles graba cu care trebuia sa fie scos din scena Ton, dar imi este imposibil sa pricep ce au cu predicile lui de odinioara. Predicile pe care le-am ascultat in Biserica Baptista Maranata din Suceava, prin 1997, nu mai pot fi difuzate la RVE? Predicile tinute de Ton la Emanuel Oradea nu mai sunt cuser? Predicile pe care Ton le-a tinut la Europa Libera, erau ale unui om care reprezenta Cultul Baptist si miscarea evanghelica din Romania, sau nu? Cand eram student, am participat la o sesiune de comunicari stiintifice, la Institutul Biblic Emanuel. Atunci Ton a avut mai multe mesaje care au fost primite cu mare interes. Oare nu mai sunt bune?!? Lista poate continua la nesfarsit: sute de mii de credinciosi i-au ascultat predicile tinute in biserici baptiste, penticostale, la radio, pe internet. Ce sa inteleaga aceia care s-au hranit spiritual cu acele predici? Ca nu mai sunt hrana buna?
Cum ramane cu bisericile pe care le-a construit? Mai poate intra cineva in ele? Dar organizatiile infiintate de el? Institutiile de invatamant, oare nu au fost atinse de acest virus tonist!
Cum ramane cu cartile lui Ton (cine mai stie numarul cartilor scrise de el?!?)? Acestea s-au tiparit si distribuit intr-un mare numar si credinciosii evanghelici le-au primit cu mare interes. Pentru mine „Credinta adevarata” si „Confruntari” sunt printre cartile cele mai valoroase scrise de autori romani evanghelici. Ce sa fac cu ele? Ma gandesc sa sun la reprezentantii Cultului Penticostal in AGA sa ii intreb daca pot sa le recitesc, au ba.
Nimic nou sub soare! Tarisoara asta a mai vazut manuale de istorie din care disparea subit cate un nume si carti de literatura din care cate un poet se evapora atunci cand regimul il considera „eretic”. Nu pot sa nu imi amintesc de pedepsirea post-mortem a lui Jan Huss, prin dezgroparea sa si arderea cadavrului. Ce bine ca Ton mai este in viata sa ii oferim acest tratament cat mai este viu, „pre-mortem”, laolalta cu cartile si predicile lui! Prea ne-a batut la cap cu teologia martirajului. S-o probam pe el de viu!
Articol realizat de Vasilica Croitor, Sursa: Rascumpararea memoriei