Interviu – Ura pe care a lasat-o in mine… depresia – Nadia Neagoe
Cand am citit aceste versete, primul gand m-a dus la tatal meu si la ura care a lasat-o in mine. M-a facut sa simt o ura foarte mare, o ura care m-a inchis in mine si m-a intunecat. Dar am inteles ca trebuie sa il iert asa cum si Isus m-a iertat pe mine.
Am inceput sa fiu foarte rea, foarte egoista, ma bateam cu oricine. Oricine s-ar fi legat de mine, imediat urlam si chiar am avut probleme multe la scoala din cauza batailor.
Strigam: ‘Doamne, de ce nu esti cu mine? De ce nu ma auzi? Ce se intampla cu mine? Ce trebuie sa fac ca sa fiu fericita?’
Sa marturisim ce am facut in trecut si sa ne imbracam in haina noua, caci noi acum, asa negri, cu inima plina de ura si razbunare, suntem imbracati intr-o haina neagra, patata.
Dadea foarte mult in noi. Tot timpul era beat. Tot timpul fugeam de acasa din cauza lui si rar cand stateam acasa. Nu puteam sa ne bucuram de casa noastra, de caldura unei case.
Eram foarte deprimata. De multe ori simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa ma plang cuiva, sa-i spun durerea pe care o am in inima, dar niciodata nu am avut sansa aceasta pentru ca-mi era frica.
Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca nistce copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor.
Pocaiti-va dar si intoarceti-va la Dumnezeu pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare.
Ingaduiti-va unii pe altii si daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat Cristos asa iertati-va si voi.
Gandeste-te, daca vei pleca acum de pe acest pamant si te vei duce sus, ce va zice Tatal?
Nadia Neagoe a trecut printr-o depresie adanca. Au fost momente intunecate in viata ei, momente negre, momente in care nu mai vedea nici o iesire de acolo. Lucrurile se datorau mai multor factori, dar cel mai important este ca a gasit iesirea de acolo, a gasit eliberarea, lumina, bucuria si pacea. L-a gasit pe Domnul Isus Cristos.
Reporter:
– Nadia, din ce cauza ai trecut prin acea perioada de depresie in viata ta?
Nadia Neagoe:
– Pot sa zic ca din cauza familiei mele cel mai mult. Tatal meu a fost si este inca un alcoolic, un om foarte dur si foarte aspru. Nu puteai sa vorbesti cu el ca de la un tata la fiu, deoarece imediat tipa la tine, imediat dadea in tine…
Mama mea era foarte slabita si tot timpul incerca sa gaseasca o ocazie in care sa vorbeasca cu el, sa-i explice situatia. Dadea foarte mult in noi. Tot timpul era beat. Tot timpul fugeam de acasa din cauza lui si rar cand stateam acasa. Nu puteam sa ne bucuram de casa noastra, de caldura unei case.
Atunci m-am inchis in mine total si n-am mai vorbit cu nimeni. Ii uram pe toti din jurul meu, nu ma mai interesa de nimeni. Nici la scoala nu mai vorbeam cu nimeni, eram foarte desprinsa de orice realitate, de oricine.
Am inceput sa fiu foarte rea, foarte egoista, ma bateam cu oricine. Oricine s-ar fi legat de mine, imediat urlam si chiar am avut probleme multe la scoala din cauza batailor. Chiar si cu baietii ma bateam.
Eram foarte deprimata. De multe ori simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa ma plang cuiva, sa-i spun durerea pe care o am in inima, dar niciodata nu am avut sansa aceasta pentru ca-mi era si frica. Aveam o frica mare in mine. Nu stiam ce sa fac. Nu stiam la cine sa alerg.
Mama ma lua mereu cu ea la biserica, ma obliga sa merg cu ea la biserica, pentru ca mama mea este o crestina neoprotestanta, dar nu-mi placea, nu ma interesa biserica, nu ma atragea. Mi se parea ca sunt ‘dusi de-acasa’ si ca n-are nici un folos sa merg acolo, nu ma ajuta cu nimic asta.
Am inceput sa merg la discoteci, au inceput chiar sa ma atraga discotecile. Dar, de fiecare data cand plecam de acolo plangeam, nu eram multumita de ce faceam, de ce se intampla in locul acela. Nu-mi placea deloc si de multe ori chiar nu pricepeam daca acolo era distractie sau veselie. Nu ma simteam bine, simteam ca nu sunt implinita. Plecam acasa si plangeam din nou ca de obicei.
Apoi, am inceput sa merg la biserica, am inceput sa incerc sa inteleg mai mult Cuvantul lui Dumnezeu.
Intr-o seara de evanghelizare, cand am mers ca de obicei obligata de mama la biserica, Cuvantul lui Dumnezeu mi-a vorbit astfel: „Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor”.
Acest verset m-a framantat mult. La inceput n-am inteles de ce. Am incercat sa o intreb pe mama ce inseamna? si-a facut putin timp liber si a inceput sa-mi spuna ca daca nu ma intorc la Dumnezeu si daca nu-L primesc in inima, daca voi pleca de pe acest pamant, nu voi ajunge in ?mparatia Cerurilor si nu voi putea sa ma bucur de toata dragostea Domnului.
Am inceput sa studiez mai mult Biblia si au fost multe seri in care strigam: “Doamne, de ce nu esti cu mine? De ce nu ma auzi? Ce se intampla cu mine? Ce trebuie sa fac ca sa fiu fericita ca cei din biserica?” ?n biserica ii vedeam pe fericiti, toti copiii erau fericiti. Toti vorbeau, radeau, numai eu nu ma simteam fericita si implinita. Apoi am mai citit intr-o seara din Luca 6:46-49: „De ce-mi ziceti: ‘Doamne, Doamne!’ si nu faceti ce spun Eu?
Va voi arata cu cine se aseamana orice om care vine la Mine, aude cuvintele mele, si le face.
Se aseamana cu un om care, cand a zidit o casa, a sapat adanc inainte, si a asezat temelia pe stanca.
A venit o varsare de ape, si s-a napustit sivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru ca era zidita pe stanca.
Dar cine aude si nu face, se aseamana cu un om, care a zitit o casa pe pamant, fara temelie. si s-a napustit sivoiul asupra ei, ea s-a prabusit indata, si prabusirea acestei case a fost mare.”
De multe ori asa m-am gandit ca si eu strig “Doamne, Doamne!”, dar niciodata nu incerc sa fac ceea ce spune El. si doar alerg la El ca sa ma ajute sa scap din probleme, ca sa ma ajute sa-mi gasesc un prieten, dar nu ma interesa sa fac ceea ce spune El. Mi se parea prea greu.
Am ajuns in clasa a IX-a, la un liceu crestin. Vorbeau toti despre Dumnezeu si vorbeau cu atata implinire, cu atata bucurie ca L-au cunoscut si au o viata impreuna cu El.
Am inceput sa ma gandesc ca daca vreau sa ajung in cer la Tatal, sa fiu cu Tatal si sa am o viata implinita, trebuie sa ma pocaiesc.
Am citit din Faptele Apostolilor un verset in care zicea: „Pocaiti-va dar si intoarceti-va la Dumnezeu pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare.” Am ingenunchiat, dar nu stiam prea bine sa ma rog, dar am incercat sa-i spun Domnului toate pacatele mele pe care le-am facut, tot ce ma durea, tot ce ma apasa pentru ca am citit acel verset ca Domnul o sa ma ierte si o sa-mi dea vreme de inviorare.
Dupa acea seara, pot sa zic, ca m-am simtit mai usurata si mai implinita si am incercat sa ma rog mai mult, din ce in ce mai mult si sa fac mai mult voia Lui.
Am incercat sa citesc si Epistola catre Filipeni, pe care prima data nu am inteles-o prea bine si am rugat pe cineva sa-mi explice. Am incercat sa alerg la Dumnezeu sa-mi explice, caci El putea cel mai bine.
Versetul spunea: „Nu ca am si castigat premiul, sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. Fratilor, eu nu cred ca l-am apucat inca; dar fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.”
Atunci am inteles ca Domnul ma cheama, ca trebuie sa-mi las toate problemele si tot trecutul meu in mana Lui, sa i le las Lui, caci El imi va uita tot trecutul.
Dumnezeu L-a dat pe singurul Sau Fiu sa moara pentru noi ca sa fim iertati de orice pacat. si am inteles ca Domnul chiar imi iarta pacatul daca ma intorc cu smerenie inaintea Lui si incerc sa fac doar voia Lui de acum inainte. Am fost foarte fericita sa stiu ca sunt iertata si ca pot sa incep o noua viata fericita.
As vrea sa mai citesc cateva versete: „Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete si indelunga rabdare. Ingaduiti-va unii pe altii si daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat Cristos asa iertati-va si voi.”
Cand am citit aceste versete primul gand m-a dus la tatal meu. Am inteles ca trebuie sa il iert asa cum si Isus m-a iertat pe mine. si am inteles ca trebuie sa ingadui pe fiecare persoana asa cum este ea, caci fiecare suntem diferiti si fiecare gresim in felul nostru. Am incercat sa uit tot ce s-a intamplat si sa merg inainte facand doar voia Lui.
Reporter:
– Care erau lucrurile pentru care trebuia sa-l ierti pe tatal tau?
Nadia Neagoe:
– Pot sa zic ca erau multe lucruri. In primul rand ura care a lasat-o in mine. M-a facut sa simt o ura foarte mare, o ura care m-a inchis in mine si m-a intunecat, o ura care m-a facut sa nu mai simt nici o dragoste, nici o atractie fata de oameni, de cei din jurul meu.
Eram foarte rece cu toti. Cred ca puteam sa ajung la orice nebunie. In momentele acelea eram un om intunecat. Nu stiam ce fac. Eram plina de ura si de razbunare. Voiam sa ma razbun.
Am mers chiar si la ore de karate ca sa ma razbun, sa invat sa bat, sa ma razbun pe tatal meu in special si pe oricine care mi-ar face rau. Simteam ca toti vor sa-mi faca rau din jurul meu.
Reporter:
– Cum iti amintesti perioada cand ai trecut prin depresie?
Nadia Neagoe:
– O perioada foarte rea. Atunci eram disperata, nu stiam unde sa alerg, nu stiam unde sa fug, ca sa simt dragoste, sa simt ca am pe cineva langa mine. Acum ma simt implinita si simt ca orice s-ar intampla este Cineva langa mine.
A fost o perioada foarte grea pentru mine. N-am crezut ca o sa trec vreodata peste asta. Chiar si dupa ce l-am cunoscut pe Dumnezeu si L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor imi parea asa de greu sa pot sa iert si sa incep o noua viata asa cum o vrea El.
Ma gandeam: „Dar, Doamne, cum as putea eu sa incep dintr-o data asa o viata cand inima mea este plina de rautate.” Recunosteam ca sunt rea si ca am o inima murdara si-mi era foarte greu sa incep o noua viata asa cum vrea El. Dar Domnul m-a intarit foarte mult, cand am citit in Biblie versetul acela: „Niciodata n-am sa va las!”
Reporter:
– Te-ai gandit la posibilitatea de a ajunge sa treci vreodata din nou printr-o depresie?
Nadia Neagoe:
– Da, m-am gandit si chiar imi era frica. si acum ma gandesc de multe ori: “Daca as trece iar, ce s-ar intampla? As pica de tot?” Dar Domnul spune: “Lasa-ti toate problemele in mana Mea si incearca sa faci doar voia Mea caci Eu iti rezolv toate problemele.” Cred ca El o sa ma ajute asa cum a promis, ca nu ma va lasa niciodata.
Reporter:
– Cum iti percepi acum viata? Ce simti pentru cei din jurul tau acum?
Nadia Neagoe:
– Pot sa zic ca si pentru tatal meu simt dragoste, caci este tatal meu. Datoria mea este sa-i arat cu ce a gresit si sa-l intorc si pe el la Domnul, sa-i arat calea cea buna, deoarece fara Domnul nu poate sa faca nimic. Bautura, chefurile si toate aceste ‘distractii’, sus in ceruri nu au nici o valoare.
Chiar recent m-a sunat, era tot beat, si l-am intrebat cum se simte. Spunea ca e pregatit sa plece. I-am spus “Mai gandeste-te bine daca esti pregatit sa pleci. Gandeste-te, daca vei pleca acum de pe acest pamant si te vei duce sus, ce va zice Tatal? Ce va spune? ‘Du-te de aici, ca nu te cunosc! Uite care a fost planul meu cu tine. Candva am avut un plan foarte frumos de realizat cu tine, dar tu nu ai vrut, nu m-ai ascultat. Acum nici eu nu te cunosc, asa cum nici tu nu m-ai cunoscut pe mine.’ ”
Reporter:
– Nadia, te-as intreba ce sfat, ce sugestii ai avea pentru cititorii care poate chiar acum se afla in depresie, chiar acum se afla sub imperiul unor ganduri negre, sunt cuprinsi de tristete, nu stiu incotro s-o apuce si care au o teama grozava de ziua de maine.
Nadia Neagoe:
– In Biblie, Domnul ne spune ceva cam asa: Sa nu va temeti de ziua de maine, ce va aduce ea, caci eu sunt cu voi si asa cum hranesc pasarile cerurilor, tot asa va hranesc si pe voi, mai ales pe voi ca sunteti creatia mea si sunteti mai importanti decat pasarile.
Deci, asa cum am facut si eu, ar trebui sa ne plecam toti in fata Domnului si sa ne plangem pacatul, sa-i spunem cu ce-am gresit, sa-i spunem tot ce ne framanta inima ca doar El este singurul prieten adevarat care niciodata nu ne lasa singuri.
Doar El este singurul prieten adevarat in care noi putem nadajdui. Nici un om de pe lume nu poate sa ne ajute asa cum ne ajuta El si cum ne intelege El. Sa ne plecam inaintea Lui si sa-si planga fiecare pacatul pe care il are si sa spuna toata durerea din suflet, ce simte, ce a facut si sa-L primeasca pe Domnul Isus in inima ca Domn si Mantuitor.
Sa citeasca foarte mult Biblia, deoarece ea ne lumineaza. Biblia este lumina pe calea pe care mergem. si sa frecventeze foarte des biserica, pentru ca acolo se explica Cuvantul Domnului, acolo putem intelege mai multe lucruri.
Domnul ne invita: Urmati-ma, veniti dupa Mine si faceti doar voia Mea. Domnul nu ne pune sa alergam 5 km ca sa fim niste copii adevarati ai Lui, ci doar sa facem doar voia Lui si sa marturisim ce am facut in trecut si sa ne imbracam in haina noua caci noi acum asa negri, cu inima plina de ura si razbunare suntem imbracati intr-o haina neagra, patata.
Nu trebuie decat sa ne lepadam haina si sa ne imbracam cu o haina alba pe care Domnul ne-o da, o inima blanda, o inima plina de dragoste si iubire.
Pot sa marturisesc ca atunci cand L-am primit pe Domnul in inima si in viata mea a fost ceva minunat, am crezut ca am aripi sa zbor, eram plina de fericire, imi venea sa pup pe toata lumea, imi venea alerg pe strada si sa spun: “Domnul este Dumnezeul meu, El m-a ajutat peste tot, El este singurul meu prieten care este mereu alaturi de mine si niciodata nu ma lasa.” Am fost foarte fericita. A fost ceva minunat. Nu cred ca voi uita vreodata lucrul acesta.
Reporter:
– Ce s-a intamplat atunci?
Nadia Neagoe:
– In acea seara, am luat Biblia in mana si am inceput sa citesc din ea. Cuvintele pe care le-am citit mi-au intrat asa de patrunzator in suflet, incat simteam ca inima mea isi ia zborul, incat simteam ca Domnul este prezent langa mine si este bucuros ca mi-am marturisit pacatul, este bucuros ca m-am intors la El si ca El niciodata nu ma va lasa.
Tocmai acel verset l-am citit: „Eu niciodata nu va voi lasa!” Asa m-a emotionat incat simteam ca totul in jurul meu se face lumina, se face alb, simteam ca pot sa zbor. Nici nu cred ca pot sa explic ce-am simtit in ziua aceea. A fost o mare bucurie!
Sursa: Ioan Ciobota