Mediul evanghelic a fost puternic zguduit în ultima perioadă de știrea potrivit căreia Tony Campolo, un pastor baptist din SUA, profesor de sociologie și un vorbitor public cu mare influență, și-a declarat public poziția favorabilă față de căsătoriile homosexuale.
Tony Campolo este un personaj de referință, un om care a influențat mii de vieți. S-a remarcat prin mesajele sale provocatoare și prin linia sa conservatoare. A afirmat în mai multe situații că relațiile homosexuale sunt un păcat. Cum ar trebui să interpretăm răsturnarea principiilor lui?
Homosexualitatea, boală sau opțiune ?
Există un curent puternic de gândire care promovează, în numele egalității sociale, încălcarea principiilor lui Dumnezeu. Pornind de la victimizarea celor care trăiesc în acest păcat, ei vin cu mesaj justificator, pigmentat cu exemple de homosexuali ridiculizați, excluși din comunitate. Argumentul lor principal este că homosexualitatea este o orientare înnăscută, care nu poate fi modificată. Dacă nu poți acuza o persoană pentru că se naște fără mâini, nu poți acuza nici o persoană care se naște cu tendințe homosexuale, afirmă ei. Dacă din punct de vedere medical, nu s-a ajuns la un consens în această privință, Biblia ne oferă un mesaj clar și coerent, atunci când vorbește despre cei care aleg să trăiască în păcatul homosexualitații : ” Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite”. ”Lucruri împotriva firii”, le numește Dumnezeu. Nu este îngăduit, subliniază Duhul Sfânt prin Pavel în Romani 1:28. Dacă homosexualitatea ar fi o limită fizică, ar mai fi posibil ca Dumnezeu să spună nu este îngăduit?
Aprobare versus confruntare ?
Cum ar trebui să îi tratăm pe cei care se confruntă cu astfel de tendințe? Tony Campolo susține că ar trebui să îi primim în biserică, pentru că ei sunt ”frații” noștri și trăiesc în monogamie, se dedică unei singure relații, chiar dacă aceasta este homosexuală.
Cred că ar trebui să avem onestitatea de a recunoaște că în bisericile noastre sunt si oameni care se luptă cu aceste tendințe. Foarte puțini, însă. În experiența mea pastorală am întâlnit oameni care mi-au mărturisit cu lacrimi lupta pe care o trăiesc. Ar trebui să ne resemnăm și să acceptăm homosexualitatea ca pe o realitate pe care nu o putem schimba? Nu mă pot raporta la altceva decât la Scriptură, ca să descopăr răspunsurile la problemele dificile ale vieții. În niciun pasaj din Scriptură nu găsim conceptul potrivit căruia dacă nu putem învinge o ispită, atunci o legitimăm. Dimpotrivă, Biblia încurajează lupta radicală împotriva păcatului. Domnul Isus spunea: ”dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei”. Matei 18:9. Este evident că trebuie separate de trup orice este putred și stricat. Tendințele există – poftele firii pământești ne vor da târcoale cât timp vom fi în trupul acesta. Dar nu putem încuraja decât lupta împotriva firii.
Ce să facem cu cei care se confruntă cu aceste tendințe ?
Cred că ar trebui să avem compasiune pentru cei care se luptă cu acest păcat. De multe ori ni s-a reproșat că în dorința noastră de a fi sfinți, îi ucidem pe păcătoși. Domnul Isus a murit pentru ei, așa cum a murit pentru oricare dintre noi. Datoria noastră nu este să îi ucidem pe cei ce fac răul, ci să ne rugăm pentru ei și să le predicăm adevărul în dragoste.
Dar, compasiunea pentru păcătos se dovedește tocmai prin dorința de a-l ajuta să învingă păcatul său, nu prin încurajarea și legitimarea comportamentului care îl separă de Dumnezeu. Compasiunea adevărată nu înseamnă aprobare.
Biblia vorbește despre homosexuali: ”Măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Romani 1:32
Tony Campolo a capitulat nu în fața unei dezbateri publice cu soția sa, care era o susținătoare vehementă a căsătoriilor homosexuale, cum afirmă el. El a capitulat în fața unui curent de gândire care ne invadează societatea, care nu se mulțumește doar să practice păcatul, dar îi apreciază pe cei care trăiesc în păcat și validează păcatul ca normalitate.
Să ne verificăm bine principiile și valorile și să le comparăm cu Scriptura. Pastori ca Tony Campolo vor veni, din pacate, probabil, in curand și în țara noastră.
Ionel Tutac
Sursa: baptist-tm.ro